& ldquo; Prinde ziua & rdquo;

Expresia latină trăiește clipa-de obicei, exprimat în engleză ca „seize the day”, deși traducerea sa literală este „smulge ziua” sau „alege ziua”, ca în adunarea florilor, are originea în Odes of Horace (Cartea 1, nr. 11):

carpe diem quam minim credula postero
Prinde ziua și nu pune încredere în viitor

Sentimentul poartă cu sine o conștientizare a trecerii timpului, a naturii trecătoare a vieții și a abordării morții și a degradării și îndemnul său de a pune stăpânire pe momentul prezent, profită la maximum de timpul pe care îl avem și de a trăi viața a rezonat pe deplin secolele în multe poezii. Iată câteva dintre clasicele:

• Horace,
  Oda 11 din Cartea I a Ozilor lui Horace (23 î.C.),
  trei traduceri în engleză, de Sir Thomas Hawkins (1625), Christopher Smart (1756) și John Conington (1863)
• Samuel Daniel,
  O altă melodie din Festivalul Tethys - „Sunt umbre?” (1610)
• William Shakespeare,
  „Carpe Diem” din Noaptea a doisprezecea (1623)
• Thomas Jordan,
  „Coronemus nos Rosis antequam marcescant-Să bem și să fim veseli” (1637)
• Robert Herrick,
  „Către fecioare, să faci mult timp” (1648)
• Andrew Marvell,
  „Spre stăpâna lui Coy” (1681)
• John Gay,
  Aer din Opera Cerșetorului - „Anotimpul tineretului” (1728)
• Henry Wadsworth Longfellow,
  „Un psalm al vieții” (1839)
• Charles Baudelaire,
  „Intoxicație” (1869)
• Ella Wheeler Wilcox,
  „Săriți” (1872)
• William Ernest Henley,
  „O Gather Me the Rose” (1874)
• Ernest Dowson,
  „Vitæ Summa Brevis Spem nos Vetat Incohare Longam” (1896)
• A. E. Housman,
  „Cel mai drag de copaci, vișinul acum” (1896)
• Sara Teasdale,
  „Barter” (1917)
• Edna Sf. Vincent Millay,
  „First Fig” (1920)
• Robert Frost,
  „Carpe Diem” (1923)