Citate despre „Macbeth” explicate
Share
Macbeth, Cea mai sângeroasă piesă a lui William Shakespeare este una dintre cele mai citate opere dramatice în limba engleză. Liniile memorabile din tragedie explorează teme precum realitatea și iluzia, ambiția și puterea, și vinovăția și remușcarea. Citate celebre din Macbeth sunt astăzi recitate (și uneori răsfățate) în filme, emisiuni TV, reclame și chiar în știrile zilnice.
Citate despre realitate și iluzie
"Cinstit este murdar și murdar este cinstit:
Treceți prin ceață și aer murdar. "
(Actul I, Scena 1)
Tragedia lui Macbet se deschide cu o scenă ciudată, supranaturală. În mijlocul tunetului și al luminii, trei vrăjitoare gem în vânt. Ei ne spun că nimic nu este așa cum pare. Ceea ce este bun („corect”) este rău („prost”). Ceea ce este rău este bine. Totul este invers.
Vrăjitoarele - numite și „surori ciudate” - sunt ciudate și nefirești. Ei vorbesc în rime de cântec, dar descriu mizeria și răul. Cuvintele lor au un ritm neașteptat. Majoritatea personajelor lui Shakespeare vorbesc în iambi, cu accentul care cade pe a doua silabă: da-dum, da-dum. Vrăjitoarele lui Shakespeare, însă, scandează trochees. Accentul cade pe prima silabă: echitabil este fault, și fault este echitabil.
Acest citat special este, de asemenea, un paradox. Prin împerecherea contrariilor, vrăjitoarele perturbă ordinea naturală. Macbeth se aliniază cu gândirea lor întortocheată atunci când își răsună cuvintele din Actul I, Scena 3: „O zi atât de neplăcută și corectă nu am mai văzut [.]”
Vrăjitoarele lui Shakespeare sunt fascinante pentru că ne obligă să punem la îndoială ordinea naturală a lucrurilor, precum și noțiunile noastre despre soartă și liberul arbitru. Apariția în momentele cheie din Macbeth, ei scandă profeții, stârnesc pofta lui Macbeth pentru tron și îi manipulează gândirea.
„Este un pumnal pe care îl văd înaintea mea,
Mânerul spre mâna mea? Vino, lasă-mă să te îmbrac.
Nu te am și totuși te văd încă.
Nu ești tu, viziune fatală, sensibilă
Să te simți ca la vedere? Sau ești dar
Un pumnal al minții, o creație falsă,
Veniți din creierul asuprit de căldură? "
(Actul II, Scena 1)
Vrăjitoarele au stabilit, de asemenea, tonul pentru confuzie morală și scene halucinante precum întâlnirea lui Macbeth cu un pumnal plutitor. Aici, Macbeth se pregătește să-l ucidă pe rege atunci când dă acest solilocant bântuitor. Imaginația lui torturată („creierul asuprit de căldură”) ameliorează iluzia armei de omor. Solilocul său devine un apostrof înfiorător, în care vorbește direct cu pumnalul: „Vino, lasă-mă să te îmbrac”.
Pumnalul, desigur, nu poate răspunde. Ca multe lucruri din viziunea distorsionată a lui Macbeth, nici măcar nu este reală.
Citate despre ambiție și putere
„Stele, ascunde-ți focurile;
Să nu văd lumina dorințele mele negre și profunde ".
(Actul I, Scena 4)
Macbeth este un personaj complex și conflictual. Tovarășii săi îl numesc „curajos” și „demn”, dar profeția vrăjitoarelor a trezit un secret doritor de putere. Aceste linii, rostite de Macbeth ca deoparte, dezvăluie „dorințele negre și profunde” pe care se străduiește să le ascundă. Poftind coroana, Macbeth complotează să-l omoare pe rege. Dar, la reflecție, pune la îndoială practicitatea unei astfel de acțiuni.
„Nu am niciun impuls
Să înțepesc părțile intenției mele, dar numai
Ambiție de voință, care se abate
Și cade pe celălalt ".
(Actul I, Scena 7)
Aici, Macbeth recunoaște că ambiția este singura lui motivație („impuls”) de a comite o crimă. Ca un cal stimulat să sară prea sus, această multă ambiție poate avea ca rezultat doar căderea.
Ambiția este defectul tragic al lui Macbeth și este posibil ca nimic să nu-l fi putut salva de soarta sa. Cu toate acestea, o mare parte din vina poate fi pusă soției sale. Puternică și manipulatoare, Lady Macbeth promite să facă tot ce trebuie pentru a avansa planul ucigaș al soțului ei.
„… Vino, spirtoase
Asta tind pe gândurile muritoare, mă dezvălui aici,
Și umpleți-mă de la coroană până la vârful degetului
De o cruzime îngrozitoare! fă-mi groază sângele;
Opriți accesul și trecerea pentru a face remușcare,
Că nu există vizite vizibile ale naturii
Scutură-mi scopul căzut și nici nu păstrează pacea între ele
Efectul și! Vino la sânii femeii mele,
Și ia-mi laptele pentru fiert, miniștri ucigași,
Oriunde se află în substanțele tale fără vedere
Aștepți la răutatea naturii! "
(Actul I, Scena 5)
În acest soliloc, Lady Macbeth se preface pentru crimă. Ea respinge noțiunile israelite de femeie („nu mă mai dezvăluie”) și roagă să scape de emoțiile moi și de „vizitele naturii” (menstruație) feminine. Ea cere spiritelor să-și umple sânii cu otravă („fiere”).
Laptele pentru femei este un motiv recurent în jocul lui Shakespeare, reprezentând calitățile moi și hrănitoare pe care Lady Macbeth le renunță. Ea crede că soțul ei este „prea plin de laptele bunătății umane” (Actul I, Scena 5) pentru a-l ucide pe rege. Când se vafunda, ea îi spune că ar prefera să-și ucidă propriul prunc decât să-și abandoneze planul ucigaș.
„… Am dat de sug și știu
Cât de tandru este să iubesc pruncul care mă mulge:
Aș vrea, în timp ce îmi zâmbea în față,
Mi-ai smuls sfârcul din gingiile lui dezosate,
Și am scăpat creierele, oare aș fi jurat atât de mult ca tine
Ați făcut asta ”.
(Actul I, Scena 7)
În această mustrare șocantă, Lady Macbeth atacă bărbăția soțului ei. Ea presupune că el trebuie să fie mai slab - mai slab decât soția sa, mai slab decât o mamă care alăptează - dacă nu poate să-și păstreze jurământul de a lua tronul.
Publicul israelian ar fi fost respins de ambiția brută a lui Lady Macbeth și inversarea rolurilor sexuale tradiționale. Așa cum soțul ei a trecut granițele morale, Lady Macbeth și-a sfidat locul în societate. În anii 1600, ea ar fi putut să apară la fel de ciudat și nefiresc ca vrăjitoarele cu incantațiile lor stranii.
Atitudinile de astăzi sunt foarte diferite, dar femeile ambițioase și puternice încă trezesc suspiciuni. Criticii și teoreticienii conspirației au folosit numele „Lady Macbeth” pentru a deriva figuri publice precum Hillary Clinton și Julia Gillard.
Citate despre vinovăție și remușcare
"M-am gândit că am auzit un glas care striga" Nu mai dormi!
Macbeth doarme de crimă.
...
Ce mâini sunt aici? Ha! îmi smulg ochii.
Toată marea oceană a lui Neptun va spăla acest sânge
Curat de mâna mea? Nu, aceasta va fi mai degrabă mâna mea
Mările multitudinale din incarnadină,
Făcând roșu verde ”.
(Actul II, Scena 2)
Macbeth vorbește aceste rânduri imediat după uciderea regelui. A „omorî somnul” are un dublu sens. Macbeth a ucis un om adormit și și-a ucis și propria seninătate. Macbeth știe că, din cauza acestei acțiuni, el nu va putea niciodată să se odihnească în pace.
Vina Macbeth simte stârnirea halucinațiilor și viziuni groaznice de sânge. Este șocat de vederea mâinilor sale ucigătoare. („Îi smulg ochii.”) În mintea lui chinuită, mâinile lui sunt îmbibate de atât de mult sânge, încât s-ar întoarce oceanul.
Lady Macbeth împărtășește crima lui Macbeth, dar nu arată imediat vinovăția. Ea întoarce cu răceală pumnalele la locul crimei și strecoară sânge pe mirele adormite ale regelui, astfel încât acestea să fie învinovățite. Aparent nemulțumită, ea îi spune soțului său: „Puțină apă ne curăță de această faptă” (Actul II, Scena 2).
„Afară, blestemată la loc! Afară, zic! - Unu: doi: de ce,
atunci, e timpul să nu. - Iadul e prost! - Fie, măi
lord, fie! un soldat, și afeard? Ce ne trebuie
teama cine o știe, când nimeni nu ne poate chema puterea
cont? - Totuși cine l-ar fi crezut pe bătrân
să fi avut atât de mult sânge în el.
... .
Mulțumitul lui Fife a avut o soție: unde este acum? -
Ce, aceste mâini nu vor fi curate? - Nu mai mult o '
asta, stăpâne, nu mai e asta: te înșeli cu toate
aceasta pornire.
...
Iată mirosul sângelui încă: toate
parfumurile din Arabia nu vor îndulci puțin acest lucru
mână. Oh oh oh!
...
Spălați-vă mâinile, îmbrăcați-vă rochia de noapte; nu uita asa
palid. - Vă spun încă o dată, Banquo este înmormântat; el
nu poate ieși pe mormânt.
...
La culcare, la culcare! bate la poartă:
vino, vino, vino, vino, dă-mi mâna. Ceea ce este
terminat nu poate fi anulat. - La culcare, la culcare, la culcare! "
(Actul V, Scena 1)
Regele este doar una dintre numeroasele omoruri din timpul sângeroasei domnii a lui Macbeth. Pentru a se ține de coroana sa neobișnuită, el comandă sacrificarea prietenului său Banquo și a întregii gospodării a Lordului Macduff, Thane of Fife. Macbeth suferă de isterie și halucinează fantoma lui Banquo cu părul îmbrăcat în sânge. Dar Lady Macbeth este cu inima grea care, în cele din urmă, se prăbușește sub greutatea vinovăției, iar ea este cea care dă acest monolog.
Sleepwalking, își frământă mâinile și bobocii despre pata de sânge atâta vărsat.
Expresia "Afară, blestemată!" poate părea comică cititorilor moderni. Cuvintele nedumerite ale lui Lady Macbeth au fost folosite în reclame pentru produse, de la curățătorii de uz casnic până la medicamente pentru acnee. Însă aceasta este furia unei femei care se târăște în pragul nebuniei.
O parte din monologul lui Lady Macbeth, ca și incantația vrăjitoarelor, se îndepărtează de pentametrul iambic tradițional. Într-un model metric numit spondă, ea strânge silabe care au o greutate egală: Out-osândiți-spot-out. Deoarece fiecare cuvânt cu o singură silabă este subliniat în mod egal, tensiunea emoțională este accentuată. Cititorii (sau ascultătorii) au mai multe șanse să simtă impactul fiecărui cuvânt.
Cuvintele în sine par nonsensibile. Sunt non-secventiere, sarind de la gând la gând. Lady Macbeth retrăiește toate crimele, amintind sunete, mirosuri și imagini. Una după alta, ea numește victime ale omorului: regele („bătrânul”), soția lui Macduff și Banquo.
„A doua zi și a doua zi și a doua zi,
Se strecoară în acest ritm mic de la o zi la alta
Până la ultima silabă a timpului înregistrat,
Și toți ierii noștri au aprins proști
Calea spre moartea prăfuită. Afară, afară, lumânare scurtă!
Viața nu este decât o umbră de mers, un jucător sărac
Asta se năpustește și îi frânge ora pe scenă
Și atunci nu se mai aude: este o poveste
Povestit de un idiot, plin de sunet și furie,
Semnificând nimic. "
(Actul V, Scena 5)
În imposibilitatea de a-și reveni din vinovăție, Lady Macbeth se omoară. Când această veste ajunge la Macbeth, el este deja într-o adâncă disperare. Abandonat de nobilii săi și știind că propriile sale zile sunt numerotate, el livrează unul dintre cele mai dezolante soliloquii în limba engleză.
În această metaforă extinsă, Macbeth compară viața cu o reprezentație teatrală. Zilele pe pământ sunt la fel de scurte ca lumânările care luminează scena elisabetană. Fiecare persoană nu este altceva decât o umbră aruncată de acea lumină pâlpâitoare, un actor prost care se strânge și apoi dispărește atunci când se aprinde lumânarea. În această metaforă, nimic nu este real și nimic nu contează. Viața este „o poveste spusă de un idiot… care nu înseamnă nimic”.
Autorul american William Faulkner și-a intitulat romanul Sunetul și Furia după o linie din solilocitul lui Macbeth. Poetul Robert Frost a împrumutat o frază pentru poezia sa, „Afară, afară -”. Chiar și familia Simpson a desenului animat a îmbrățișat metafora cu o redare melodramatică de Homer Simpson.
În mod ironic, tragedia lui Shakespeare se încheie la scurt timp după acest discurs sombr. Este ușor să-ți imaginezi publicul clipind din teatru, întrebându-mă, Ce este real? Ce iluzie? Facem parte din piesă?
surse
- Garber, Marjorie. „Shakespeare and Modern Culture, Chapter One.” 10 decembrie 2008, www.nytimes.com/2008/12/11/books/chapters/chapter-shakespeare.html. Extras din carte, Pantheon Publishers.
- Liner, Elaine. „Out, Damned Spot !: The Best Pop Culture References that came from Macbeth.” 26 septembrie 2012, www.dallasobserver.com/arts/out-damned-spot-the-best-pop-culture-references-that-came -din-Macbeth-7097037.
- Macbeth. Biblioteca Folger Shakespeare, www.folger.edu/macbeth.
- Shakespeare, William. Tragedia lui Macbet. Arden. Citiți online la shakespeare.mit.edu/macbeth/index.html
- Teme în Macbeth. Royal Shakespeare Company, cdn2.rsc.org.uk/sitefinity/education-pdfs/themes-resources/edu-macbeth-themes.pdf?sfvrsn=4.
- Wojczuk, Tana. Soția bună - Hillary Clinton ca Lady Macbeth. Guernica, 19 ianuarie 2016. www.guernicamag.com/tana-wojczuk-the-good-wife-hillary-clinton-as-lady-macbeth/.
