Eseul lui Alice Walker "Sunt eu albastru?" este o meditație puternică asupra efectelor sclaviei și asupra naturii libertății. În aceste paragrafe de deschidere, Walker introduce emblema centrală a eseului, un cal numit Blue. Observați cum Walker se bazează pe o varietate de structuri de propoziții (inclusiv fraze participative, clauze adjective, apozitive și clauze adverbe) pentru a ne atrage atenția în timp ce elaborează descrierea ei afectuoasă.
de Alice Walker
1 Era o casă cu multe ferestre, joasă, largă, aproape de la podea în camera de zi, care se confrunta cu pajița și, dintr-una dintre acestea, am văzut prima oară pe vecinul nostru cel mai apropiat, un cal alb mare, căzând iarba, fluturând crâmpa ei și înconjurătoare - nu pe întreaga pajiște, care se întindea bine din vedere casei, ci peste cele cinci acri îngrădite care erau lângă cele douăzeci și două pe care le-am închiriat. Am aflat curând că calul, al cărui nume era Albastru, aparținea unui om care locuia într-un alt oraș, dar a fost îmbarcat de vecinii noștri de alături. Ocazional, unul dintre copii, de obicei un adolescent în vârstă, dar uneori o fată sau un băiat mult mai tânăr, putea fi văzut călărit în Albastru. Vor apărea pe pajiște, s-ar urca pe spate, s-ar plimba furios timp de zece sau cincisprezece minute, apoi se vor coborî, vor pălări albastru pe flancuri și nu vor fi văzuți din nou timp de o lună sau mai mult.
2 În curtea noastră erau mulți meri și unul lângă gardul pe care Blue îl putea atinge aproape. În curând am avut obiceiul să-i hrănim mere, pe care le-a încântat, mai ales că, până la mijlocul verii, ierburile de luncă - atât de verzi și suculente din ianuarie - se uscaseră din lipsa ploii, iar Blue s-a împiedicat să muște uscatul. tulpini cu jumătate de inimă. Uneori, stătea foarte nemișcat doar lângă măr, iar când unul dintre noi ieșea, se înfioră, sforăia tare sau ștampila pământul. Asta însemna, desigur: vreau un măr.
* Eseul "Sunt albastru?" apare în Trăind după Cuvânt, de Alice Walker (Harcourt Brace Jovanovich, 1988).