Imperialismul lingvistic este impunerea unei limbi asupra vorbitorilor altor limbi. Este cunoscut și sub denumirea de naționalism lingvistic, dominantă lingvistică și imperialism lingvistic. În timpul nostru, expansiunea globală a limbii engleze a fost adesea citată ca principalul exemplu de imperialism lingvistic.
Termenul "imperialism lingvistic" a avut originea în anii 1930 ca parte a unei critici a limbii engleze de bază și a fost reintrodus de lingvistul Robert Phillipson în monografia sa "Imperialism lingvistic" (Oxford University Press, 1992). În acel studiu, Phillipson a oferit această definiție funcțională a imperialismului lingvistic englez: „dominanța afirmată și menținută de instituirea și reconstituirea continuă a inegalităților structurale și culturale între engleză și alte limbi”. Phillipson a văzut imperialismul lingvistic ca un subtip al lingvismului.
"Studiul imperialismului lingvistic poate ajuta la clarificarea dacă câștigarea independenței politice a dus la o eliberare lingvistică a țărilor din Lumea a Treia și, dacă nu, de ce nu. Sunt fostele limbi coloniale o legătură utilă cu comunitatea internațională și necesare pentru formarea statului și unitatea națională intern? Sau sunt un cap de pod pentru interesele occidentale, permițând continuarea unui sistem global de marginalizare și exploatare? Care este relația dintre dependența lingvistică (utilizarea continuă a unei limbi europene într-o fostă colonie non-europeană) și economic dependență (exportul de materii prime și import de tehnologie și know-how)? "
(Phillipson, Robert. „Imperialism lingvistic”. Enciclopedia concisă a lingvisticii aplicate, ed. de Margie Berns, Elsevier, 2010.)
„Respingerea legitimității lingvistice a unei limbi-orice limbajul folosit de orice comunitatea lingvistică, pe scurt, constituie puțin mai mult decât un exemplu de tirania majorității. O astfel de respingere întărește tradiția și istoria îndelungată a imperialismului lingvistic din societatea noastră. Răul, însă, se face nu numai celor ale căror limbi le respingem, ci de fapt tuturor, întrucât suntem săraci printr-o îngustare inutilă a universului nostru cultural și lingvistic. "
(Reagan, Timotei. Probleme lingvistice: reflecții asupra lingvisticii educaționale. Epoca informațională, 2009.)
"Faptul că ... nicio politică lingvistică uniformă la nivelul întregului imperiu britanic nu a fost dezvoltată tinde să confirme ipoteza imperialismului lingvistic ca fiind responsabilă de răspândirea limbii engleze ..."
"Predarea limbii engleze de la sine ... chiar și acolo unde a avut loc, nu este un motiv suficient pentru a identifica politica imperiului britanic cu imperialismul lingvistic."
(Brutt-Griffler, Janina. English English: Un studiu al dezvoltării sale. Aspecte multilingve, 2002.)
"Există acum o ramură bine înrădăcinată și foarte respectabilă a sociolingvisticii, care este preocupată de descrierea lumii globalizării din perspectiva imperialismului lingvistic și a„ lingvicidului "(Phillipson 1992; Skutnabb-Kangas 2000), adesea bazată pe un anumit ecologic metafore. Aceste abordări ... presupun ciudat că, oriunde o limbă „mare” și „puternică”, cum ar fi engleza, apare pe un teritoriu străin, limbile mici indigene vor „muri”. Există, în această imagine a spațiului sociolingvistic, loc pentru o singură limbă la un moment dat.În general, pare să existe o problemă serioasă a modurilor în care spațiul este imaginat în astfel de lucrări. În plus, detaliile sociolingvistice reale ale unei astfel de lucrări procesele sunt rar ortografiate, limbajele pot fi utilizate în limbaj vernacular sau în lingua franca soiuri și astfel creează diferite condiții sociolinguistice pentru influențarea reciprocă ".
(Blommaert, ian. Sociolinguistica globalizării. Cambridge University Press, 2010.)
"Opiniile anaronice ale imperialismului lingvistic, care consideră ca fiind importantă doar asimetria puterii dintre fostele națiuni coloniale și națiunile din lumea a treia", sunt fără speranță inadecvate ca o explicație a realităților lingvistice. Ele ignoră mai ales faptul că "prima lume" Țările cu limbi puternice par să fie sub aceeași presiune pentru a adopta engleza și că unele dintre cele mai dure atacuri asupra limbii engleze au venit din țări [care] nu au o asemenea moștenire colonială. Când limbile dominante simt că sunt dominate, ceva mult mai mare decât trebuie concepută o concepție simplistă a relațiilor de putere ".
(Crystal, David. Engleza ca limbă globală, A 2-a ed. Cambridge University Press, 2003.)