Care este crima de răpire?

Infracțiunea de răpire apare atunci când o persoană este luată dintr-un loc în altul împotriva voinței sale sau o persoană este limitată într-un spațiu controlat, fără autoritate legală.

Elemente de răpire

Infracțiunea de răpire este acuzată atunci când transportul sau închiderea persoanei se face într-un scop ilicit, cum ar fi răscumpărarea sau în scopul săvârșirii unei alte infracțiuni, de exemplu, răpirea familiei unui ofițer bancar pentru a obține asistență la jefuirea unui bancă.

În unele state, ca și în Pennsylvania, infracțiunea de răpire apare atunci când victima este reținută pentru răscumpărare sau răsplată, sau ca un scut sau ostatic sau pentru a facilita comiterea vreunei infracțiuni sau zboruri după aceea; sau să provoace vătămări corporale pe sau să terorizeze victima sau pe o altă persoană sau să interfereze cu îndeplinirea de către funcționarii publici a oricărei funcții guvernamentale sau politice.

Elementele de răpire includ:

• Răpirea ilegală, reținerea și reținerea
• Circulaţie
• Intenție ilegală

Motiv

În majoritatea statelor, există diferite acuzații de răpire în funcție de gravitatea crimei. Determinarea motivului din spatele răpirii determină adesea acuzația.

Conform „Dreptului penal, ediția a doua” de Charles P. Nemeth, motivul răpirii se încadrează în general în aceste categorii:

• Bani: Ținerea unei persoane pentru răscumpărare
• Sexual: transportarea victimei fără consimțământul ei în scopul sexului
• Politic: Pentru a forța schimbarea politică
• Căutarea încântătoare: fiorul de a controla alții

În cazul în care motivul este violul, rapitorul ar fi probabil acuzat de răpirea de gradul I, indiferent dacă violul a avut loc sau nu. Același lucru ar fi valabil dacă răpitorul ar dăuna victimei fizice sau le-ar pune într-o situație în care a existat amenințarea de vătămare fizică.

Circulaţie

Unele state cer ca pentru a dovedi o răpire, victima trebuie mutată involuntar dintr-un loc în altul. În funcție de legea statului determină distanța de a constitui răpirea. Unele state, cum ar fi New Mexico, includ verbiage care ajută la definirea mai bună a mișcării ca „luare, recalificare, transport sau limitare”

Forta

În general, răpirea este considerată o infracțiune violentă și multe state cer ca un anumit nivel de forță să fie folosit pentru a restrânge victima. Forța nu trebuie neapărat să fie fizică. Intimidarea și înșelăciunea sunt privite ca un element de forță în unele stări.

Dacă, de exemplu, ca în răpirea Elizabeth Smart din 2002, răpitorul a amenințat că va ucide familia victimei pentru a o determina să respecte cerințele sale.

Răpirea părinților

În anumite circumstanțe, răpirea poate fi acuzată atunci când părinții care nu au copii își iau copiii pentru a-i ține permanent. Dacă copilul este luat împotriva voinței sale, răpirea poate fi acuzată. În multe cazuri, când răpitorul este părinte, acuzația de răpire a copilului este depusă.

În unele state, dacă copilul are vârsta pentru a lua o decizie competentă (vârsta variază de la stat la stat) și alege să meargă cu părintele, răpirea nu poate fi imputată împotriva părintelui. De asemenea, în cazul în care un părinte care scoate un copil cu permisiunea copilului, acea persoană nu poate fi acuzată de răpire.