Atunci când un copil se luptă să își îndeplinească potențialul în școală, părinții, educatorii și adesea elevii înșiși vor să stea la baza problemei. În timp ce pentru unii, un copil poate părea „leneș” la suprafață, reticența lui de a face muncă sau de a se angaja la școală poate fi rezultatul unei dizabilități de învățare mai profunde sau a unei probleme psihologice care ar putea interfera cu capacitatea copilului de a învăța..
În timp ce părinții și profesorii bănuiesc că un student poate avea o problemă de învățare, doar o evaluare psihoeducațională realizată de un profesionist, cum ar fi un psiholog sau un neuropsiholog, poate duce la un diagnostic clar al unui handicap de învățare. Această evaluare formală are, de asemenea, beneficiul de a oferi o explicație detaliată a tuturor factorilor provocărilor de învățare ale copilului, inclusiv probleme cognitive și psihologice, care ar putea afecta un copil în școală. Căutați mai multe informații despre ce presupune o evaluare psihoeducațională și cum procesul poate ajuta elevii în dificultate? Verificați asta.
O evaluare este de obicei efectuată de un psiholog sau alt profesionist similar. Unele școli au personal autorizat care efectuează evaluări (școlile publice și școlile private au adesea psihologi care lucrează pentru școală și care efectuează evaluări ale elevilor, în special la nivelurile de învățământ elementar și mediu), în timp ce unele școli cer elevilor să fie evaluați în afara şcoală. Evaluatorii încearcă să creeze un mediu sigur, confortabil și să stabilească un raport cu un student, astfel încât să-l poată face pe copil să se simtă în largul lor și să citească bine elevul.
Evaluatorul va începe, de obicei, cu un test de inteligență, cum ar fi Wechsler Intelligence Scale pentru copii (WISC). Dezvoltat pentru prima dată la sfârșitul anilor 1940, acest test este acum în cea de-a cincea versiune (din 2014) și este cunoscut sub numele de WISC-V. Această versiune a evaluării WISC este disponibilă atât în format de hârtie și creion, cât și ca format digital pe ceea ce se numește Q-interactive®. Studiile arată că WISC-V oferă mai multă flexibilitate în evaluare, precum și mai mult conținut. Această nouă versiune oferă o imagine mai cuprinzătoare a abilităților copilului decât versiunile anterioare. Unele dintre îmbunătățirile mai notabile fac mai ușoară și mai rapidă identificarea problemelor cu care se confruntă un student și ajută mai bine la identificarea soluțiilor de învățare pentru elev.
Deși validitatea testelor de inteligență a fost dezbătută fierbinte, ele sunt încă folosite pentru a genera patru sub-scoruri principale: un scor de înțelegere verbală, un scor de raționament perceptiv, un scor de memorie de lucru și un scor de viteză de procesare. O discrepanță între sau dintre aceste scoruri este notabilă și poate indica puterile și punctele slabe ale copilului. De exemplu, un copil poate să obțină un scor mai mare într-un domeniu, cum ar fi înțelegerea verbală și mai mic în altul, indicând de ce are tendința de a lupta în anumite domenii.
Evaluarea, care poate dura câteva ore (cu unele teste administrate în mai multe zile) poate include, de asemenea, teste de realizare, cum ar fi Woodcock Johnson. Astfel de teste măsoară gradul în care elevii au stăpânit abilități academice în domenii precum cititul, matematica, scrierea și alte domenii. O discrepanță între testele de inteligență și testele de realizare poate indica, de asemenea, un tip specific de problemă de învățare. Evaluările pot include, de asemenea, teste ale altor funcții cognitive, cum ar fi memoria, limbajul, funcțiile executive (care se referă la capacitatea de a planifica, organiza și îndeplini sarcinile cuiva), atenția și alte funcții. În plus, testarea poate include câteva evaluări psihologice de bază.
După finalizarea unei evaluări, psihologul va oferi părinților (și, cu permisiunea părinților sau tutorilor, școlii), o evaluare finalizată. Evaluarea conține o explicație scrisă a testelor administrate și a rezultatelor, iar evaluatorul oferă și o descriere a modului în care copilul a abordat testele.
În plus, evaluarea include datele rezultate din fiecare test și notează orice diagnostic de probleme de învățare pe care le întâmpină copilul. Raportul trebuie să se încheie cu recomandări care să ajute elevul. Aceste recomandări ar putea include acomodarea cu programa școlară obișnuită pentru a ajuta elevul, cum ar fi oferirea elevului timp suplimentar la teste (de exemplu, dacă studentul are tulburări bazate pe limbaj sau alte probleme care o determină să lucreze mai lent pentru a obține rezultate maxime. ).
O evaluare amănunțită oferă, de asemenea, cunoștințe cu privire la orice factori psihologici sau de alți factori care afectează copilul în școală. Evaluarea nu trebuie să fie niciodată punitivă sau stigmatizantă în intenția sa; în schimb, evaluarea are rolul de a ajuta elevii să-și atingă potențialul maxim, explicând ce îi afectează și sugerând strategii pentru a-l ajuta pe elev.
Articol editat de Stacy Jagodowski