Un notocord este adesea descris ca o coloană vertebrală primitivă. Cuvântul notochord provine din cuvintele grecești Notos (înapoi) și chorde (Cablu). Este o tijă rigidă, cartilaginoasă, care este prezentă într-un anumit stadiu de dezvoltare în toate acordurile. Unele organisme, cum ar fi peștele pulmonar african, țarcurile și sturionul, păstrează un notocord post-embrionar. Notochordul este format în timpul gastrulației (o fază timpurie în dezvoltarea majorității animalelor) și se întinde de-a lungul axei de la cap până la coadă. Cercetările Notochord au jucat un rol important în înțelegerea oamenilor de știință a dezvoltării sistemului nervos central al animalelor.
Notochordurile oferă o structură rigidă, dar totodată flexibilă care permite atașarea musculară, care se crede a fi avantajoasă atât pentru dezvoltarea individuală, cât și pentru evoluție. Este confecționat dintr-un material care este similar cu cartilajul, țesutul pe care îl găsești la vârful nasului și un schelet cartilaginos al unui rechin.
Dezvoltarea notochordului este cunoscută sub numele de notogeneză. În unele acorduri, notocordul este prezent ca o tijă de celule care se află sub și paralel cu cordonul nervos, oferindu-i sprijin. Unele animale, cum ar fi tunicatele sau cămașele de mare, au un notocord în timpul stadiului lor larvar. La vertebrate, notocordul este prezent în mod obișnuit doar în stadiul de embrion.