Presiunea Turgor în celulele arborelui

Presiunea turgor, numită și turgiditate la apariția copacilor și majoritatea plantelor este presiunea conținutului celular exercitat împotriva peretelui celular al plantei, inclusiv frunzele copacului și celulele stem. O celulă plantă turgidă conține mai multă apă și minerale în soluție decât celulele vegetale flacide (dezumflate) și exercită o presiune osmotică mai mare asupra membranei celulare și a pereților.

Deci, turgorul este o forță exercitată spre exterior asupra unei celule vegetale de apa conținută în peretele celulei robust. Apa și soluțiile sale umplu celulele arborelui până la capacitatea sa de expansiune optimă determinată de peretele celulei. Prin urmare, această forță oferă o rigiditate suculentă a plantelor și ajută plantele non-lemnoase să se mențină erecte. Plantele cu tulpini lemnoase au un suport structural suplimentar sub formă de celule de lemn și scoarță. Când vedeți de fapt o plantă cu tulpini lemnoase mature ca o frunză de copac ofilită din cauza presiunii scăzute de turgor, s-ar fi putut face pagube majore și sănătatea copacului să fie compromisă.

O turgiditate extremă poate duce la explozia unei celule, dar este rară în natură. Peretele celulelor arborelui este proiectat pentru a face față presiunilor dincolo de membrana celulară.

Turgor și osmoză în copaci

Presiunea Turgor nu este mecanismul care ridică soluțiile de la rădăcini la frunze. Încercând să descriu acest lucru pur și simplu, procesul de osmoză creează turgiditatea copacilor și plantelor prin înclinația osmotică de a muta un volum greu de apă de soluție slabă de la rădăcini către un volum redus de apă cu soluție ridicată în frunze și ramuri. O soluție, în acest caz, este pur și simplu un amestec de apă de solute în frunzele concentrate și înalte, iar soluțiile de apă care intră în rădăcină fiind diluate și scăzute.

În acest exemplu botanic particular, apa este solventul cu un amestec de concentrații dizolvate de diferite substanțe nutritive numite solut. Pe măsură ce lichidul arborelui ajunge la un amestec de soluții statice sau egale, de la rădăcină la coroană, presiunea turgor devine optimă și creșterea presiunii se oprește.

Peretele celular al arborelui și membrana

Peretele celular al unui copac este un „coș de răchită” dur, flexibil, dar rigid, dar care are capacitatea de a se întinde și de a se extinde pe măsură ce membrana celulară din interior se extinde. Înconjoară membrana delicată a celulelor și oferă acestor celule sprijin structural și protecție. Peretele celular va acționa, de asemenea, ca filtru, dar funcția principală a peretelui celular este să acționeze ca suport de presiune pentru celulă și conținutul acesteia.

Membrana celulară a arborelui este un strat celular protector și funcțional care separă conținutul celulelor arborelui de mediul exterior, dar este permeabil la moleculele organice și mineralele necesare pentru a susține viața arborelui. Osmoza prin membrana celulară controlează mișcarea substanțelor în și în afara celulelor arborelui. Funcția de bază a membranei celulare este dedicată protejării conținutului celulelor împotriva invaziilor exterioare de materiale străine.