Papalitatea de la Avignon

Termenul "Papalitate Avignon" se referă la papalitatea catolică în perioada 1309-1377, când papii au locuit și au operat în afara Avignon, Franța, în locul casei tradiționale din Roma.

Papalitatea Avignon a fost cunoscută și ca:

Captivitatea din Babilon (o referire la detenția forțată a evreilor din Babilonia c. 598 î.C.E.)

Originea papalității de la Avignon:

Filip al IV-lea al Franței a contribuit la asigurarea alegerii lui Clement V, un francez, la papalitate în 1305. Acesta a fost un rezultat nepopular la Roma, unde facționalismul a făcut ca viața lui Clement să fie stresantă. Pentru a scăpa de atmosfera opresivă, în 1309 Clement a ales să mute capitala papală la Avignon, care era proprietatea vasalelor papale la acea vreme..

Natura franceză a papalității de la Avignon:

Majoritatea bărbaților pe care Clement V i-a numit cardinali erau francezi; și din moment ce cardinalii l-au ales pe papă, acest lucru a însemnat că viitorii papi erau probabil și francezi. Toate cele șapte pape avignoneze și 111 dintre cei 134 de cardinali creați în timpul papalității de la Avignon au fost francezi. Deși papii avignonieni au putut să mențină o măsură de independență, regii francezi au exercitat din când în când o anumită influență, iar apariția influenței franceze asupra papalității, indiferent dacă este reală sau nu, era incontestabilă..

Papii avignonieni:

1305-1314: Clement V
1316-1334: Ioan XXII
1334-1342: Benedict XII
1342-1352: Clementul VI
1352-1362: Inocențiu VI
1362-1370: Urban V
1370-1378: Grigore al XI-lea

Realizări ale papalității din Avignon:

Papii nu au fost inactivi în timpul lor în Franța. Unii dintre ei au făcut eforturi sincere pentru a îmbunătăți situația Bisericii Catolice și pentru a obține pacea în creștinătate. Printre realizările lor:

• Birourile administrative și alte agenții ale papalității au fost extinse, în mod eficient, reorganizate și centralizate.
• Întreprinderile misionare au fost extinse; în cele din urmă, ei ar ajunge până în China.
• Educația universitară a fost promovată.
• Colegiul Cardinalilor a început să-și consolideze rolul în guvernarea afacerilor bisericești.
• S-au încercat soluționarea conflictelor seculare.

Papalitatea de la Avignon's Reputație slabă:

Papii de la Avignon nu au fost atât de sub controlul regilor francezi, cât a fost acuzat (sau cum ar fi dorit regii). Cu toate acestea, unii papi s-au supus presiunii regale, așa cum a făcut Clement al V-lea într-o măsură în chestiunea templierilor. Deși Avignon aparținea papalității (a fost achiziționată de la vasalii papali în 1348), există totuși percepția că aparținea Franței și că, prin urmare, papii erau priviți de Coroana Franceză pentru traiul lor.

În plus, statele papale din Italia trebuiau acum să răspundă autorităților franceze.

Interesele italienilor în ceea ce privește papalitatea au avut ca rezultat secole trecute la fel de multă corupție ca la Avignon, dacă nu chiar mai mult, dar acest lucru nu i-a împiedicat pe italieni să atace cu fervoare papele din Avignon. Un critic deosebit de voinic a fost Petrarh, care și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei sale la Avignon și, după ce a luat comenzi minore, a fost să petreacă mai mult timp acolo în slujirea clericilor. Într-o scrisoare faimoasă adresată unui prieten, el a descris Avignon drept „Babilonul Occidentului”, sentiment care a pus stăpânire în imaginația viitorilor savanți.

Sfârșitul papalității de la Avignon:

Atât Ecaterina din Siena, cât și Sf. Bridget din Suedia sunt credite că l-au convins pe Papa Grigorie al XI-lea să întoarcă Scaunul la Roma. Aceasta a făcut-o la 17 ianuarie 1377. Însă șederea lui Grigorie la Roma a fost afectată de ostilități și a considerat serios să se întoarcă la Avignon. Cu toate acestea, înainte de a putea face vreo mișcare, el a murit în martie 1378. Papalitatea de la Avignon s-a încheiat oficial.

Repercursiuni ale papalității din Avignon:

Când Grigore al XI-lea a mutat Scaunul înapoi la Roma, a făcut acest lucru peste obiecțiile Cardinalilor din Franța. Omul ales pentru a-i avea succes, Urban al VI-lea, a fost atât de ostil cardinalilor, încât 13 dintre ei s-au întâlnit pentru a alege un alt papă, care, departe de a-l înlocui pe Urban, nu a putut decât să se opună lui. Astfel a început Schisma occidentală (a.k.a. Marea Schismă), în care doi papi și două curia papale au existat simultan încă patru decenii.

Reputația proastă a administrației de la Avignon, meritată sau nu, ar dăuna prestigiului papalității. Mulți creștini se confruntau deja cu crize de credință datorită problemelor întâmpinate în timpul și după Moartea Neagră. Golul dintre Biserica Catolică și creștinii laici care caută îndrumare spirituală nu se va lărgi decât.