Proiectul de lege

Anul a fost 1789. Constituția Statelor Unite, care a trecut recent Congresul și a fost ratificată de majoritatea statelor, a instituit guvernul SUA așa cum există astăzi. Dar o serie de gânditori ai vremii, inclusiv Thomas Jefferson, erau îngrijorați de faptul că Constituția includea puține garanții explicite de libertate personală de felul apărut în constituțiile statului. Jefferson, care locuia în străinătate la Paris, pe vremea când ambasadorul SUA în Franța, i-a scris protejatului său James Madison, solicitându-i să propună Congresului un proiect de lege. Madison a fost de acord. După revizuirea proiectului lui Madison, Congresul a aprobat un proiect de lege și zece amendamente la Constituția Statelor Unite au devenit lege.

Bill of Rights a fost în primul rând un document simbolic până când Curtea Supremă a Statelor Unite și-a stabilit puterea de a anula legislația neconstituțională în Marbury c. Madison (1803), dându-i dinții. Cu toate acestea, ea se aplica numai legislației federale, până când paisprezece amendamente (1866) și-au extins puterea pentru a include dreptul de stat.

Este imposibil să înțelegeți libertățile civile din Statele Unite fără a înțelege Bill of Rights. Textul său limitează atât puterile federale, cât și cele ale statului, protejând drepturile individuale împotriva asupririi guvernului prin intervenția instanțelor federale.

Proiectul de lege este alcătuit din zece amendamente separate, care tratează probleme care variază de la libera exprimare și căutări nedrepte până la libertatea religioasă și pedepse crude și neobișnuite.

Textul proiectului de lege

Primul amendament
Congresul nu face nicio lege cu privire la stabilirea unei religii sau care să interzică exercitarea liberă a acesteia; sau prescurtarea libertății de exprimare sau a presei sau a dreptului oamenilor de a se reuni în mod pașnic și de a solicita guvernului pentru remedierea plângerilor.

Al doilea amendament
Nu trebuie să fie încălcată o miliție bine reglementată, necesară securității unui stat liber, dreptul poporului de a ține și de a purta armele.

Al treilea amendament
Niciun soldat nu poate fi aflat în timp de pace în vreo casă, fără acordul proprietarului și nici în timpul războiului, ci într-un mod care să fie prescris de lege.

Al patrulea amendament
Dreptul persoanelor de a fi sigure în persoanele, casele, hârtiile și efectele lor împotriva perchezițiilor și confiscărilor nejustificate nu va fi încălcat și nu se vor emite niciun fel de garanții, dar din cauza probabilității, susținute prin jurământ sau afirmare, și în special descriind locul de căutat și persoanele sau lucrurile care trebuie confiscate.

Al cincilea amendament
Nimeni nu va fi ținut să răspundă pentru o crimă capitală sau altfel infamă, cu excepția cazurilor în care se prezintă sau a rechizitoriului unui mare juriu, cu excepția cazurilor apărute în forțele terestre sau navale sau în miliție, atunci când sunt în serviciu efectiv la timp de război sau pericol public; nici o persoană nu este supusă ca aceeași infracțiune să fie pusă de două ori în pericol de viață sau de membre; nici nu va fi obligat în vreun dosar penal să fie martor împotriva lui însuși și nici să nu fie lipsit de viață, libertate sau bunuri, fără un proces de drept corespunzător; nici proprietatea privată nu va fi luată pentru uz public, fără doar o compensație.

A șasea modificare
În toate urmăririle penale, acuzatul se bucură de dreptul la un proces rapid și public, de către un juriu imparțial al statului și districtului în care a fost săvârșită infracțiunea, care district a fost verificat anterior de lege și trebuie informat despre natura și cauza acuzației; a fi confruntat cu martorii împotriva sa; să aibă proces obligatoriu pentru obținerea martorilor în favoarea lui și să aibă asistența unui avocat pentru apărarea sa.

Al șaptelea amendament
În procesele de drept comun, în cazul în care valoarea în controversă depășește douăzeci de dolari, dreptul de judecată al juriului va fi păstrat, iar niciun fapt judecat de un juriu nu va fi reexaminat în alt mod în orice instanță a Statelor Unite, decât în ​​conformitate cu regulile dreptului comun.

Al optulea amendament
Nu va fi necesară cauțiunea excesivă, nici amenzi aplicate, nici pedepse crude și neobișnuite aplicate.

Al nouălea amendament
Enumerarea din Constituție a anumitor drepturi nu poate fi interpretată pentru a nega sau disparata alte persoane păstrate de popor.

Al zecelea amendament
Atribuțiile care nu sunt delegate Statelor Unite prin Constituție și nici interzise de către acestea statelor sunt rezervate, respectiv, statelor sau oamenilor.