Maya a folosit Glyphs pentru scriere

Maya, o civilizație puternică, care a atins vârful în jur de 600-900 d.C. și care a fost centrată în actualul sud al Mexicului, Yucatan, Guatemala, Belize și Honduras, avea un sistem avansat de scriere complexă. „Alfabetul” lor era format din câteva sute de caractere, majoritatea indicând o silabă sau un singur cuvânt. Maya avea cărți, dar cele mai multe dintre ele au fost distruse: rămân doar patru cărți maya sau „codici”. Există, de asemenea, glife maya pe sculpturi în piatră, temple, ceramică și alte alte artefacte antice. S-au făcut mari pași în ultimii cincizeci de ani în ceea ce privește descifrarea și înțelegerea acestei limbi pierdute.

O limbă pierdută

În momentul în care spaniolii au cucerit Maya în secolul al XVI-lea, civilizația maya a fost în declin de ceva timp. Epoca de cucerire Maya erau alfabetizate și păstraseră mii de cărți, dar preoții zeloși au ars cărțile, au distrus temple și sculpturi în piatră unde le-au găsit și au făcut tot ce au putut pentru a reprima cultura și limba maya. Au rămas câteva cărți și au supraviețuit multe glife pe temple și ceramică pierdute adânc în pădurile tropicale. Timp de secole, a existat puțin interes pentru cultura maya antică și s-a pierdut orice abilitate de a traduce hieroglifele. Când etnografii istorici s-au interesat de civilizația maya în secolul al XIX-lea, hieroglifele maya nu aveau niciun sens, forțându-i pe acești istorici să pornească de la zero.

Glyphs Maya

Glifele maya sunt o combinație de logograme (simboluri care reprezintă un cuvânt) și silabograme (simboluri care reprezintă un sunet fonetic sau o silabă). Orice cuvânt dat poate fi exprimat printr-o logogramă singură sau o combinație de silabograme. Sentințele erau compuse din ambele tipuri de glife. Un text maya a fost citit de sus în jos, de la stânga la dreapta. Glifele sunt în general în perechi: cu alte cuvinte, începeți în partea stângă sus, citiți două glife, apoi coborâți la următoarea pereche. Adesea, glifele erau însoțite de o imagine mai mare, cum ar fi regii, preoții sau zeii. Glifele ar fi elaborat pe ceea ce făcea persoana din imagine.

Istoria descifrării glifelor maya

Gifele au fost gândite cândva ca un alfabet, cu diferite glife corespunzătoare literelor: aceasta se datorează faptului că episcopul Diego de Landa, un preot din secolul al XVI-lea, cu experiență vastă cu textele maya (a ars mii dintre ei), a spus așa și a fost nevoie de secole pentru cercetători pentru a afla că observațiile lui Landa au fost apropiate, dar nu tocmai corecte. Au fost făcuți pași mari atunci când au fost corelate calendarele Maya și moderne (Joseph Goodman, Juan Martíñez Hernandez și J Eric S. Thompson, 1927) și când glifele au fost identificate ca silabe (Yuri Knozorov, 1958) și când „Emblem Glyphs” sau au fost identificate glifele care reprezintă un singur oraș. Astăzi, majoritatea glifelor Maya cunoscute au fost descifrate, datorită nenumăratelor ore de muncă sârguincioasă de către mulți cercetători.

Codurile Maya

Pedro de Alvarado a fost trimis de Hernán Cortés în 1523 pentru a cuceri regiunea Maya: la vremea respectivă, existau mii de cărți maya sau „codici” care erau încă folosite și citite de urmașii civilizației puternice. Este una dintre marile tragedii culturale ale istoriei că aproape toate aceste cărți au fost arse de preoții zeloși în perioada colonială. Astăzi, rămân doar patru cărți Maya prost maltratate (iar autenticitatea uneia este uneori pusă sub semnul întrebării). Cele patru codici Maya rămase, desigur, scrise într-un limbaj hieroglific și tratează în mare parte astronomia, mișcările lui Venus, religia, ritualurile, calendarele și alte informații păstrate de clasa preotului Maya..

Glyphs on Temples and Stelae

Maya au fost realizate pietre de piatră și frecvent sculptate glife în templele și clădirile lor. De asemenea, au ridicat „stele”, statui mari, stilizate ale regilor și conducătorilor lor. De-a lungul templelor și pe stele se găsesc numeroase glife care explică semnificația regilor, conducătorilor sau faptelor înfățișate. Glifele conțin, de obicei, o dată și o scurtă descriere, cum ar fi „penitența regelui”. Numele sunt adesea incluse, iar artiștii deosebit de calificați (sau atelierele) li se adaugă și „semnătura” de piatră.

Înțelegerea Glyphs și limbii Maya

Timp de secole, sensul scrierilor maya, fie piatra de pe temple, pictată pe ceramică sau trasă într-unul din codicele Maya, a fost pierdută în omenire. Cercetătorii diligenți au descifrat aproape toate aceste scrieri și astăzi înțeleg cam toate cărțile sau sculpturile în piatră care sunt asociate cu Maya.

Cu capacitatea de a citi glifele a ajuns o înțelegere mult mai mare a culturii Maya. De exemplu, primii mayați au crezut că Maya este o cultură pașnică, dedicată agriculturii, astronomiei și religiei. Această imagine a Maya ca popor pașnic a fost distrusă atunci când sculpturile de piatră pe temple și stele au fost traduse: se pare că Maya au fost destul de războinice, adesea atacând state-oraș învecinate pentru prindere, sclavi și victime pentru sacrificarea zeilor lor.

Alte traduceri au ajutat să arunce lumină asupra diferitelor aspecte ale culturii maya. Codexul Dresda oferă multe informații despre religia Maya, ritualuri, calendare și cosmologie. Codex-ul din Madrid are o profeție informațională, precum și activități zilnice, cum ar fi agricultura, vânătoarea, țesutul etc. Traducerile glifelor de pe stele dezvăluie multe despre Regii Maya și despre viața și realizările lor. Se pare că fiecare text tradus aruncă o lumină nouă asupra misterelor civilizației maya antice.

surse

Arqueología Mexicana Edición Special: Códices prehispánicas and coloniales tempranos. August 2009.

Gardner, Joseph L. (editor). Misterele Americii Antice. Reader's Digest Association, 1986.

McKillop, Heather. „Maya antică: perspective noi”. Reeditarea ediției, W. W. Norton & Company, 17 iulie 2006.

Recinos, Adrian (traducător). Popol Vuh: textul sacru al Quiché-ului Maya. Norman: Universitatea din Oklahoma Press, 1950.