Care sunt diferitele dialecte chinezești?

Există multe dialecte chineze în China, atât de multe încât este greu de ghicit câte dialecte există de fapt. În general, dialectele pot fi clasificate aproximativ într-unul dintre cele șapte mari grupuri: Putonghua (mandarină), Gan, Kejia (Hakka), Min, Wu, Xiang și Yue (cantoneză). Fiecare grup de limbi conține un număr mare de dialecte.

Acestea sunt limbile chineze vorbite mai ales de oamenii Han, ceea ce reprezintă aproximativ 92 la sută din totalul populației. Acest articol nu va intra în limbile non-chineze vorbite de minorități din China, cum ar fi tibetanul, mongolul și miao, și toate aceste dialecte ulterioare.

Chiar dacă dialectele din cele șapte grupuri sunt destul de diferite, un vorbitor non-mandarin poate vorbi de obicei unele mandarine, chiar dacă cu un accent puternic. Acest lucru se datorează în mare măsură faptului că mandarina a fost limba națională oficială din 1913.

În ciuda diferențelor mari dintre dialectele chinezești, există un lucru în comun - toate au același sistem de scriere bazat pe caractere chinezești. Totuși, același personaj se pronunță diferit în funcție de dialectul pe care îl vorbește. Să luăm 我, de exemplu, cuvântul pentru „eu” sau „eu”. În mandarină, se pronunță „wo”. În Wu, se pronunță „ngu”. În Min, „gua”. În cantoneză, „ngo”. Ai ideea. 

Dialecte chinezești și regionalitate

China este o țară imensă și similar modului în care există accente diferite în toată America, există diferite dialecte vorbite în China în funcție de regiune:

• După cum am menționat anterior, mandarina sau putonghua pot fi auzite în toată China, deoarece este limba oficială. Cu toate acestea, este considerat un dialect nordic, deoarece este bazat în principal din dialectul de la Beijing.
• Dialectul Gan poate fi auzit în vestul Chinei. Se vorbește deosebit de intens în provincia Jiangxi și în apropiere. 
• Kejia sau Hakka este limba oamenilor hakka care sunt răspândiți prin buzunare în Taiwan, Guangdong, Jiangxi, Guizhou și nu numai. 
• Min se vorbește în provincia sudică de coastă din China, Fujian. Este cel mai divers dialect, ceea ce înseamnă că în cadrul grupului dialectal există încă multe variații diferite asupra pronunției cuvintelor.
• În jurul Deltei Yangtze și Shanghai, dialectul Wu poate fi auzit. De fapt, Wu este denumit și Shanghainese. 
• Xiang este un dialect sudic concentrat în provincia Hunan. 
• Cantoneza, sau yue, este de asemenea un dialect sudic. Se vorbește în Guangdong, Guangxi, Hong Kong și Macau. 

tonuri

O caracteristică distinctivă în toate limbile chineze este tonul. De exemplu, mandarinul are patru tonuri, iar cantonezul are șase tonuri. Tonul, în termeni de limbaj, este tonul în care se rostesc silabele din cuvinte. În chineză, diferite cuvinte subliniază diferite gropi. Unele cuvinte au chiar variație de ton într-o singură silabă.

Astfel, tonul este foarte important în orice dialect chinezesc. Există multe cazuri în care cuvintele scrise cu pinyin (transliterarea alfabetică standardizată a caracterelor chineze) sunt aceleași, dar modul în care este pronunțat schimbă sensul. De exemplu, în mandarină, 妈 (mā) înseamnă mamă, 马 (mǎ) înseamnă cal, iar 骂 (mà) înseamnă a râzâi.