În gramatică, zero copula se referă la absența unui verb auxiliar explicit (de obicei, o formă a verbului) fi) în anumite construcții unde se găsește în mod obișnuit în engleza standard. Numit si ștergere copula sau înțeles copula.
În cartea lor Sufletul vorbit: Povestea englezei negre (Wiley, 2000), John R. Rickford și Russell J. Rickford notează că copula zero este una dintre cele mai „distinctive și care afirmă identitatea” caracteristicilor afro-americane Vernacular English (AAVE).
"[Toya A.] Wyatt (1991) a descoperit că preșcolarii AAE aveau mai multe șanse de utilizare zero copula: după pronume subiecți (56%) și nu subiecți substantivi (21%); înainte de predicatele locative (35%) și predicatele adjective (27%), mai degrabă decât predicatele substantive (18%); iar la a doua persoană predicatele la singular și la plural (45%), mai degrabă decât la a treia persoană predicatele de singular (19%) În plus, copula zero a avut loc mai puțin de 1% din timp în contextele de timp trecut, la prima persoană și la clauzele finale. Acest lucru sugerează că încă de la trei ani, vorbitorii de copii AAE nu numai că dobândesc caracteristicile gramaticale de bază ale AAE, ci și regulile variabile specifice limbii care guvernează utilizarea lor (Wyatt 1996). "
(Toya A. Wyatt, „Achiziția și întreținerea copiilor AAE”. Contexte socioculturale și istorice ale limbii engleze afro-americane, ed. de Sonja L. Lanehart. John Benjamins, 2001)
"Copula zero este probabil cea mai ușoară caracteristică asociată cel mai ușor cu pidgins ... Cu toate acestea, nu este o caracteristică exclusiv pidgin în niciun fel ... Astfel, deși poate exista o copula zero sau a existat la un moment dat, în toate pidgins, nu este o caracteristică care să distingă pidgins din alte limbi. "
(Philip Baker, „Câteva inferențe de dezvoltare din studiile istorice ale Pidgins și Creole”. Etapele timpurii ale creolizării, ed. de Jacques Arends. John Benjamins, 1995)