Religia în Germania

Din motive întemeiate, intersecția dintre subiectele uriașe „religie” și „Germania” este înțeles Martin Luther.

Luther s-a născut la Eisleben, Germania, în 1483, iar familia sa s-a mutat în scurt timp la Mansfeld, Germania. Luther a primit o educație de bază superioară în latină și germană, a intrat la Universitatea din Erfurt în 1501, unde și-a luat bacalaureatul în 1502 și masterul în 1505. Indemnat de tatăl său, Luther s-a angajat la absolvirea dreptului, dar a trecut la teologie. în termen de șase săptămâni, din cauza lui, a spus furtună violentă care l-a îngrozit („asediat de teroarea și agonia morții subite”), a promis lui Dumnezeu să devină călugăr dacă va supraviețui.

Luther și-a început așa-numita formare preoțească la Universitatea din Erfurt, a devenit preot în 1507, a fost transferat la 1508 la Universitatea din Wittenberg și și-a încheiat doctoratul în 1512, pe care Universitatea din Erfurt l-a acordat pe baza studiilor sale de la Wittenberg. Cinci ani mai târziu, a început ruptura cu catolicismul care a devenit Reforma protestantă și efectul ondulat al celor nouăzeci și cinci de teze ale lui Luther în 1517 a schimbat lumea pentru totdeauna.

Astăzi, Germania este încă o națiune creștină, deși, în conformitate cu libertatea religioasă, nu există o religie oficială. „Religionen & Weltanschauungsgemeinschaften in Deutschland: Mitgliederzahlen” a analizat rezultatele recensământului din 2011 și a constatat că cca. 67% din populație s-au identificat ca fiind creștini, adică protestanți sau catolici, în timp ce islamul a cuprins cca. 4,9%. Există grupuri evreiești și budiste foarte, foarte mici, abia măsurabile, astfel că populația rămasă, adică aproximativ 28%, fie aparțin unor grupuri religioase neidentificate, fie nu aparțin unui grup religios formal.

Constituția germană (Grundgesetz für die Bundesrepublik Deutschland), care se deschide cu aceste cuvinte emoționante: „Demnitatea umană este inviolabilă”, garantează libertatea religiei pentru toată lumea. Nucleul acestei garanții a libertății religioase se bazează pe „… libertatea religiei, conștiința și libertatea de a mărturisi credințele religioase sau filozofice sunt inviolabile. Practica religioasă neinflamată este garantată. ”Dar garanția nu se oprește aici. Însăși natura și forma guvernului reintroduce și consolidează care garantează cu multe garanții care se consolidează reciproc sinergic, de exemplu, o societate democratică, suveranitatea populară, un accent puternic pe responsabilitatea socială și federalismul obligatoriu între cele șaisprezece state germane (Deutsche Bundesländer).

Există o discuție excelentă și aprofundată a libertății religioase în Germania în Wikipedia, care oferă multe detalii și exemple pentru cei care doresc să știe specific. Cu siguranță merită timpul cuiva.

Distribuția generală a afiliațiilor religioase poate fi conturată aproximativ după cum urmează: aveți mai multe șanse să întâlniți protestanți din nord și nord-est și catolici din sud și sud-vest; cu toate acestea, „Unitatea Germania” - aderarea Republicii Democrate Germane („DDR”) și a Republicii Federale Germania („BRD”) la 3 octombrie 1990 - a lovit această regulă. După 45 de ani de guvernare comunistă în Germania de Est, multe, multe familii s-au abătut departe de religie. Deci, în fosta Republica Democrată Germană, este mai probabil să întâlniți persoane și familii care nu se identifică cu vreo afiliere bisericească.

În ciuda distribuției geografice brute a diferiților adepți religioși, multe dintre sărbătorile care au început ca zile religioase sfinte în urmă cu secole sunt încă parte din cultura germană, indiferent de locație.

„Fasching” - cunoscut și sub denumirea de Karneval, Fastnacht, Fasnacht, Fastelabend - începe fie la 11:11 la 11 noiembrie, fie la 07 ianuarie, a doua zi după sărbătoarea celor Trei Regi, în funcție de localitatea dvs., și se desfășoară până la Miercuri de Cenușă ( der Aschermittwoch), începutul Postului - perioada de patruzeci și cinci de zile de post și abstinență care preced imediat Paștele. Știind că vor trebui să-și lase deoparte frivolitatea în timpul Postului, oamenii se organizează pe larg; poate „să-l scoată din sistemul lor” (verrückt spielen).

Sărbătorile sunt în cea mai mare parte locale și variază de la sat la oraș în oraș, dar, în mod inevitabil, culmină în săptămâna care duce până la miercurea de cenușă. Participanții se îmbracă în costume neobișnuite, se împletesc unii pe alții și, în general, încearcă să aibă un timp frivol. Este în mare parte inofensiv, jucăuș și lipsit de importanță.

De exemplu, Weiberfastnacht este joi înainte de miercurea de cenușă, de obicei în Renania, dar există buzunare de Weiberfastnacht peste tot. Femeile sărută pe orice bărbat care își prinde fantezia, își smulg legăturile cu foarfecele și sfârșesc în gratii pentru a râde, a bea și a povesti exploatările zilei.

Există parade de diferite tipuri și dimensiuni în weekend înainte de weekendul de Paște. Costumele abundă, grupurile își strâng lucrurile („stolzieren ungeniert”), așa cum spun ei, cu o mulțime de umor bine umflat și hulering.

Rosenmontag, luni înainte de miercurea de cenușă, are cea mai extravagantă paradă de carnaval din Köln, dar paradele rivale foarte respectabile au loc și în toată Renania, toate acestea difuzând rețeaua de televiziune germană, nu doar la nivel național, ci și în alte zone germane, în special în Austria și Elveția.

A doua zi, Fastnachtdienstag, au loc parade suplimentare, dar punctul central al acestei zile este așa-numita ardere a „Nubbelului”. Nubbelul este o figură plină de paie - un țap ispășitor - pe care fericitorii îl umplu cu toate păcatele pe care le-au comis în timpul carnavalului. Când ard Nubbelul, își ard păcatele departe, lăsându-le cu nimic de regretat în timpul Postului.

După ce au sacrificat Nubbelul și nu au dorit să irosească un Postul bun la dispoziția lor, reverenții încep din nou să se petreacă în orele noi ale nopții chiar înainte de Miercurea de Cenușă, în speranța de a avea ceva despre care pot fi un pic contrici, chiar amăgitori. . Această atitudine este în concordanță cu un schimb foarte uman pe care Luther l-a avut cu Philip Melanchthon, unul dintre tovarășii lui Luther și un prim teolog protestant. Melanchthon a fost un om destul de circumspect, al cărui om de neclintit îl enerva pe Luther din când în când. „De dragul bunătății, de ce nu te duci și să păcătuiești puțin?”, A îndemnat Luther exasperat. „Nu merită Dumnezeu să ai ceva de care să te iert!”

Din palmares, Martin Luther a fost un călugăr destul de pofticios, pământesc, care, după ce Biserica Catolică l-a excomunicat, s-a căsătorit și a comentat de mai multe ori despre cât de încântător a fost să se trezească să găsească „împletituri pe pernă” lângă a sa. Luther ar fi iubit și sancționat chiar etosul lui Fasching, pentru că a spus „Wer nicht liebt Wein, Weib, und Gesang, Der bleibt ein Narr sein Leben lang.” („Cine nu iubește femeile, vinul și cântecul, rămâne un prost) toată viața lui lungă. ")