Spaniola „H” întotdeauna tăcută

Scrisoarea h poate fi cea mai ușoară dintre toate literele spaniole de pronunțat: cu singurele excepții fiind foarte puține cuvinte de origine străină evidentă și combinațiile de două litere explicate în continuare, h este întotdeauna tăcut.

În combinații și singur

Combinațiile de litere ch, care a fost considerată o literă separată a alfabetului și SH în bliț și alte câteva cuvinte importate sunt pronunțate practic la fel ca în engleză; cu toate acestea, tăcerea obișnuită a lui h nu înseamnă că pronunția sa nu se întâmplă uneori să înceapă studenții spanioli. Cei care vorbesc limba engleză ca primă limbă doresc adesea să pronunțe litera atunci când este într-un cognat, adică un cuvânt spaniol care este mai mult sau mai puțin la fel cu engleza. De exemplu, h nu trebuie pronunțată în cuvinte cum ar fi VEHICULO (vehicul), Habana (Havana), Honduras și prohibir (interzice), pe cât de tentant ar fi.

Etimologie

Dacă h este tăcut, de ce există? Doar din motive de etimologie (istoric de cuvinte). La fel cum „k” în engleză „know” și „b” în „lamb” se auzeau, spaniola h se pronunța cu veacuri în urmă. Aproape toate consoanele spaniole au devenit mai moi de-a lungul anilor; h a devenit atât de moale încât a devenit inaudibil.

Spania h a fost folosită și pentru a separa două vocale care nu erau pronunțate ca una, adică un diftong. De exemplu, cuvântul pentru „bufniță” era scris ca Buho pentru a indica faptul că a fost pronunțată ca două silabe mai degrabă decât rimând cu prima silabă a cuota sau „cota”. În zilele noastre, însă, un accent este folosit peste o vocală stresată pentru a indica lipsa unui diftong, deci cuvântul este scris ca Buho. În acest caz, atunci, accentul nu este folosit pentru a indica stresul așa cum se întâmplă de obicei, ci ca un ghid pentru pronunția corectă a vocalelor..

De asemenea, în aceste zile este standard ca h între vocale să fie ignorate în pronunție; adică vocalele merg uneori împreună, în ciuda h între ele, în funcție de modul în care sunt stresate. De exemplu, prohibir se pronunță mai mult sau mai puțin la fel ca proibir va fi. Rețineți, însă, că atunci când stresul se află pe a doua silabă în forme ale acestui cuvânt, este accentuat și pronunțat clar. Astfel, formele conjugate ale verbului includ prohíbes, prohíbe, și prohíben.

De asemenea, acesta este motivul pentru care búho (bufnița) este ortografiată cu o notă de accent. Accentul asigură că acest cuvânt este pronunțat ca BuO Decat BuO. asemănător, alcool se pronunță ca Alcol, nu ca Alco-ol cu o scurtă pauză (cunoscută sub numele de oprire glotală) între o și o. 

excepţii

Cuvintele în care se pronunță h? Aparent, singurul astfel de cuvânt care este recunoscut de Academia Regală Spaniolă drept pe deplin spaniolă este hamster, o cunoaștere a cuvântului englez pentru „hamster”, deși a ajuns în spaniolă prin germană. Se pronunță la fel cum este în germană sau engleză, ca și cum ar fi scris Jamster.

Alte cuvinte importate, enumerate de Academie ca străine sau deloc enumerate, în care vorbitorii nativi pronunță adesea h includ hochei (nu trebuie confundat cu jocheu), pasiune (plural de obicei hobbys), Hong Kong (și alte nume de loc), hacker și lovit (termen de baseball sau un succes major).

De asemenea, jalar și Halar (a trage) sunt adesea folosite în mod sinonim, iar în unele regiuni, este frecvent să se pronunțe jalar chiar în timp ce scrii Halar.