PBT, sau polibutilen tereftalat, este un termoplastic sintetic, semicristalin, proiectat cu proprietăți și compoziție similare cu polietilen tereftalatul (PET). Face parte din grupul de rășini poliesterice și împărtășește caracteristicile cu alte poliesteri termoplastice. Este un material de înaltă performanță cu o greutate moleculară mare și este adesea caracterizat ca fiind un plastic puternic, rigid și mecanic. Variațiile de culoare ale PBT variază de la alb la culori strălucitoare.
PBT este prezent în viața de zi cu zi și comun în componentele electrice, electronice și auto. Rășina PBT și compusul PBT sunt cele două tipuri de produse utilizate în diferite aplicații. Compusul PBT cuprinde diferite materiale care pot include rășină PBT, filaj de fibră de sticlă și aditivi, în timp ce rășina PBT include doar rășina de bază. Materialul este adesea folosit în grade minerale sau umplute cu sticlă.
Pentru utilizare în aer liber și în care focul este un motiv de îngrijorare, sunt incluși aditivi pentru îmbunătățirea proprietăților sale UV și inflamabile. Cu aceste modificări, este posibil ca un produs PBT să fie utilizat în numeroase aplicații industriale.
Rășina PBT este utilizată pentru fabricarea fibrei PBT, precum și piese electronice, piese electrice și piese auto. Accesoriile pentru televizoare, huse pentru motoare și perii pentru motoare sunt exemple ale utilizărilor compusului PBT. Când este întărit, poate fi utilizat la întrerupătoare, prize, bobine și mânere. Versiunea neîmplinită a PBT este prezentă în unele garnituri și tije de cablu de frână.
Atunci când este necesar un material cu rezistență ridicată, stabilitate dimensională bună, rezistență la diverse substanțe chimice și izolare bună, PBT este o alegere preferată. Același lucru este valabil atunci când proprietățile de rulment și uzură sunt factori determinanți. Din aceste motive, supapele, componentele utilajelor de prelucrare a alimentelor, roțile și angrenajele sunt fabricate din PBT. Aplicarea sa în componente de prelucrare a alimentelor se datorează în mare parte absorbției sale scăzute de umiditate și rezistenței sale la colorare. De asemenea, nu absoarbe aromele.
Avantajele majore ale PBT sunt evidente prin rezistența sa la solvenți și rata scăzută de contracție la formare. Are, de asemenea, o rezistență electrică bună și datorită cristalizării rapide este ușor de modelat. Are o rezistență excelentă la căldură de până la 150 de grade Celcius și un punct de topire care ajunge la 225 de grade Celcius. Adăugarea de fibre își îmbunătățește proprietățile mecanice și termice, permițându-i să reziste la temperaturi mai ridicate. Alte avantaje notabile includ:
PBT are dezavantaje care limitează aplicarea sa în anumite industrii, inclusiv:
Cererea de PBT a redobândit bazele după criza economică din 2009 a determinat diverse industrii să scadă producția de materiale. Odată cu creșterea populațiilor și inovațiile în industria auto, electrică și electronică, utilizarea PBT va crește constant. Acest lucru este evident în industria auto, având în vedere nevoia sa din ce în ce mai mare de materiale mai ușoare, mai rezistente, cu întreținere scăzută și competitive pentru costuri.
Utilizarea materialelor plastice de înaltă calitate, precum PBT, va crește din cauza problemelor legate de coroziunea metalelor și a costurilor ridicate pentru a minimiza această problemă. Mulți designeri care caută alternative la metale apelează la plastic ca soluție. A fost dezvoltat un nou grad de PBT care oferă rezultate mai bune la sudarea cu laser, oferind o nouă soluție pentru piesele sudate.
Asia-Pacific este lider în utilizarea PBT, care nu s-a schimbat nici după criza economică. În unele țări din Asia, PBT este utilizat mai ales pe piețele electronice și electrice, în timp ce în America de Nord, Japonia și Europa, PBT este utilizat mai ales în industria auto. Se crede că până în 2020, consumul și producția de PBT în Asia vor crește considerabil în comparație cu Europa și SUA Această previziune este consolidată de numeroase investiții străine în regiune și de necesitatea materialelor la un cost de producție mai mic, ceea ce nu este posibil în multe tarile vestice.