Psihologia comportamentului compulsiv

Un comportament compulsiv este o acțiune pe care o persoană se simte „obligată” sau determinată să o facă din nou și din nou. În timp ce aceste acțiuni compulsive pot părea iraționale sau inutile și pot duce chiar la consecințe negative, individul care experimentează compulsia se simte incapabil să-l oprească.

Purtări cheie: comportament obligatoriu

  • Comportamentele compulsive sunt acțiuni pe care o persoană se simte condusă sau obligată să le facă în mod repetat, chiar dacă aceste acțiuni par a fi iraționale sau inutile.
  • O compulsie este diferită de o dependență, care este o dependență fizică sau chimică de o substanță sau comportament.
  • Comportamentele compulsive pot fi acte fizice, cum ar fi spălarea repetată a mâinilor sau acapararea, sau exerciții mentale, precum numărarea sau memorarea cărților.
  • Unele comportamente compulsive sunt simptomatice ale stării psihiatrice numită tulburare obsesiv-compulsivă (TOC).
  • Unele comportamente compulsive pot fi dăunătoare atunci când sunt practicate la extrem.

Comportamentul compulsiv poate fi un act fizic, cum ar fi spălarea mâinilor sau închiderea ușilor sau o activitate mentală, precum numărarea obiectelor sau memorarea cărților telefonice. Atunci când un comportament altfel inofensiv devine atât de consumator încât afectează negativ pe sine sau pe ceilalți, poate fi un simptom al tulburării obsesiv-compulsive (TOC).

Compulsie vs. dependență

O compulsie este diferită de o dependență. Prima este o dorință copleșitoare (sau un sentiment de nevoie fizică) de a face ceva, în timp ce o dependență este o dependență fizică sau chimică de o substanță sau un comportament. Persoanele cu dependență avansată își vor continua comportamentul de dependență, chiar și atunci când înțeleg că a face acest lucru este dăunător pentru ei înșiși și pentru alții. Alcoolismul, consumul de droguri, fumatul și jocurile de noroc sunt poate cele mai frecvente exemple de dependențe.

Două diferențe cheie între compulsie și dependență sunt plăcerea și conștientizarea.

Plăcere: Comportamentele compulsive, cum ar fi cele implicate în tulburări obsesiv-compulsive, au ca rezultat rareori sentimente de plăcere, în timp ce dependențele se obișnuiesc. De exemplu, persoanele care se spală compulsiv pe mâini nu au nicio plăcere să facă acest lucru. În schimb, persoanele cu dependențe „doresc” să folosească substanța sau să se angajeze în comportament, deoarece se așteaptă să se bucure de ea. Această dorință de plăcere sau ușurare devine parte a ciclului de auto-perpetuare a dependenței, deoarece persoana suferă disconfortul retragerii care vine atunci când nu este în măsură să folosească substanța sau să se angajeze în comportament.

Conștientizare: Persoanele cu tulburări obsesiv-compulsive sunt de obicei conștiente de comportamentele lor și sunt deranjați de cunoștințele că nu au niciun motiv logic pentru a le face. Pe de altă parte, persoanele cu dependențe nu sunt adesea ignorate sau neocupate de consecințele negative ale acțiunilor lor. Tipic pentru stadiul de negare a dependențelor, indivizii refuză să admită că comportamentul lor este dăunător. În schimb, „se distrează doar” sau încearcă să se „încadreze”. Adesea, este nevoie de o consecință devastatoare, cum ar fi o condamnare în stare de ebrietate, un divorț sau să fie concediați pentru ca persoanele cu dependență să conștientizeze realitățile acțiunilor lor..

Compulsie vs. obicei

Spre deosebire de compulsii și dependențe, care sunt acționate în mod conștient și necontrolat, obiceiurile sunt acțiuni care se repetă regulat și automat. De exemplu, deși am putea fi conștienți că ne spălăm pe dinți, aproape că nu ne întrebăm de ce facem acest lucru sau ne întrebăm: „Ar trebui să mă spăl pe dinți sau nu?”   

Obiceiurile se dezvoltă de obicei în timp printr-un proces natural numit „obișnuință”, în timpul căruia acțiunile repetitive care trebuie inițiate conștient în cele din urmă devin conștiente și se desfășoară în mod obișnuit, fără gândire specifică. De exemplu, în timp ce suntem copii, trebuie să ne fie amintit să ne spălăm pe dinți, în cele din urmă creștem pentru a o face ca o problemă obișnuită.

Bunele obiceiuri, cum ar fi periajul dinților, sunt comportamente care se adaugă în mod conștient și intenționat la rutinele noastre pentru a ne menține sau îmbunătăți sănătatea sau bunăstarea generală.

În timp ce există obiceiuri bune și obiceiuri rele, nesănătoase, orice obicei poate deveni o compulsie sau chiar o dependență. Cu alte cuvinte, puteți avea cu adevărat „prea mult un lucru bun”. De exemplu, obiceiul bun de a face exerciții fizice în mod regulat poate deveni o compulsie nesănătoasă sau o dependență atunci când faceți excesul.

Obiceiurile obișnuite se transformă adesea în dependențe atunci când au drept rezultat o dependență chimică, ca în cazurile de alcoolism și fumat. Obiceiul de a bea un pahar cu bere, de exemplu, devine o dependență atunci când dorința de a bea se transformă într-o nevoie fizică sau emoțională de a bea. 

Desigur, diferența cheie între un comportament compulsiv și un obicei este capacitatea de a alege să le facă sau nu. În timp ce putem alege să adăugăm obiceiuri bune și sănătoase rutinelor noastre, putem alege, de asemenea, să încălcăm obiceiurile nocive vechi.

Căminul unui hoarder. Getty Images / Sandy Huffaker

Comportamente obișnuite obligatorii

În timp ce aproape orice comportament poate deveni compulsiv sau dependențial, unele sunt mai frecvente. Acestea includ:

  • Mâncând: Supraalimentarea compulsivă - adesea făcută ca o încercare de a face față stresului - este incapacitatea de a controla cantitatea de aport nutrițional, ceea ce duce la creșterea excesivă în greutate.
  • Cumpărături: Cumpărăturile obligatorii se caracterizează prin cumpărături făcute în măsura în care afectează viața cumpărătorilor, lăsându-i în cele din urmă în imposibilitatea financiară de a-și satisface nevoile zilnice sau de a-și sprijini familiile.
  • Control: Verificarea obligatorie descrie verificarea constantă a lucrurilor precum încuietori, întrerupătoare și aparate. Verificarea este de obicei determinată de un sentiment copleșitor al nevoii de a vă proteja pe sine sau pe ceilalți de vătămarea iminentă.
  • tezaurizarea: Acordarea reprezintă economisirea excesivă a articolelor și incapacitatea de a arunca oricare dintre aceste articole. Adapostorii compulsivi devin adesea incapabili să folosească încăperile din casele lor, deoarece erau meniți să fie folosiți și au dificultăți în a se deplasa în locuință din cauza obiectelor depozitate.
  • Jocuri de noroc: Jocurile de noroc obligatorii sau cu probleme este pur și simplu incapacitatea de a rezista dorinței de a juca. Chiar și când câștigă, jucătorii compulsivi nu pot înceta să parieze. Jocurile cu probleme provoacă de obicei probleme serioase personale, financiare și sociale în viața persoanei.
  • Activitate sexuală: Cunoscută și ca tulburare hipersexuală, comportamentul sexual compulsiv se caracterizează prin sentimente, gânduri, dorințe și comportamente constante despre orice este legat de sex. În timp ce comportamentele implicate pot varia de la comportamente sexuale normale la cele care sunt ilegale sau considerate inacceptabile din punct de vedere moral și cultural, tulburarea poate cauza probleme în multe domenii ale vieții.