Termenul auto-eficacitate se referă la încrederea individului în capacitatea sa de a finaliza o sarcină sau de a atinge un obiectiv. Conceptul a fost dezvoltat inițial de Albert Bandura. Astăzi, psihologii susțin că sentimentul nostru de autoeficiență poate influența dacă noi de fapt a reuși la o sarcină.
Potrivit lui Bandura, există doi factori care influențează dacă cineva angajează sau nu un anumit comportament: speranța de rezultat și autoeficacitatea.
Cu alte cuvinte, capacitatea noastră de a atinge un obiectiv sau de a finaliza o sarcină depinde de noi gândi o putem face (autoeficiență) și dacă considerăm că va avea rezultate bune (speranță de rezultat).
Autoeficiența are efecte importante asupra cantității de efort pe care indivizii o aplică unei sarcini date. Cineva cu niveluri ridicate de autoeficiență pentru o anumită sarcină va fi rezistent și persistent în fața unor neplăceri, în timp ce cineva cu niveluri scăzute de autoeficiență pentru această sarcină se poate dezactiva sau evita situația. De exemplu, un student care are un nivel mai scăzut de autoeficiență pentru matematică ar putea evita să se înscrie la cursuri de matematică provocatoare.
Important este că nivelul nostru de autoeficiență variază de la un domeniu la altul. De exemplu, s-ar putea să aveți niveluri ridicate de autoeficiență cu privire la capacitatea dvs. de a naviga în orașul natal, dar să aveți niveluri foarte mici de autoeficiență în ceea ce privește capacitatea dvs. de a naviga într-un oraș străin unde nu vorbiți limba. În general, nivelul de autoeficiență al unei persoane pentru o sarcină nu poate fi utilizat pentru a prezice autoeficacitatea pentru o altă sarcină.
Autoeficiența este informată de mai multe surse principale de informații: experiență personală, observație, convingere și emoție.
Atunci când își prezic capacitatea de a reuși o sarcină nouă, indivizii adesea privesc experiențele lor trecute cu sarcini similare. Aceste informații au, în general, un efect puternic asupra sentimentelor noastre de autoeficiență, ceea ce este logic: dacă ați făcut deja ceva de multe ori, este posibil să credeți că puteți face din nou.
Factorul experienței personale explică și de ce creșterea eficacității de sine poate fi dificilă. Atunci când un individ are niveluri scăzute de autoeficiență pentru o anumită sarcină, în mod obișnuit evită sarcina, ceea ce îi împiedică să acumuleze experiențe pozitive care ar putea să-și creeze încrederea. Când un individ încearcă o nouă sarcină și reușește, experiența își poate acumula încrederea, producând astfel niveluri mai mari de autoeficiență asociate cu sarcini similare.
De asemenea, facem judecăți despre propriile noastre capacități, urmărindu-i pe ceilalți. Imaginați-vă că aveți un prieten care este cunoscut pentru faptul că este un cartof de antrenor și atunci acel prieten aleargă cu succes un maraton. Această observație te-ar putea duce să crezi că poți deveni și alergător.
Cercetătorii au descoperit că autoeficiența noastră pentru o anumită activitate este mai probabil să crească atunci când vedem că altcineva reușește în acea activitate prin muncă asiduă, mai degrabă decât prin capacitatea naturală. De exemplu, dacă aveți o autoeficiență scăzută pentru a vorbi în public, vizionarea unei persoane timide dezvoltă abilitatea poate ajuta la creșterea propriei încrederi. Vizionarea unei persoane în mod natural carismatică și care iese într-un discurs este mai puțin probabil să aibă același efect.
Observarea altora este mai probabil să ne afecteze propria autoeficiență atunci când simțim că suntem similari cu persoana pe care o observăm. Cu toate acestea, în general, vizionarea altor oameni nu ne afectează autoeficiența la fel de mult ca experiența personală cu sarcina.
Uneori, alte persoane pot încerca să ne sporească autoeficiența oferind sprijin și încurajare. Totuși, acest tip de persuasiune nu are întotdeauna un efect puternic asupra autoeficacității, în special în comparație cu efectul experienței personale.