În multe experimente, există două grupuri: un grup de control și un grup experimental. Membrii grupului experimental primesc tratamentul special studiat, iar membrii grupului de control nu primesc tratamentul. Membrii acestor două grupuri sunt apoi comparați pentru a determina ce efecte pot fi observate în urma tratamentului experimental. Chiar dacă observați o oarecare diferență în grupul experimental, o întrebare pe care o puteți avea este: „Cum știm că ceea ce am observat se datorează tratamentului?”
Când puneți această întrebare, aveți în vedere cu adevărat posibilitatea de a scăpa de variabile. Aceste variabile influențează variabila de răspuns, dar o fac într-un mod dificil de detectat. Experimentele care implică subiecți umani sunt predispuse în special la variabile ascunzătoare. Proiectarea experimentală atentă va limita efectele variabilelor ascunse. Un subiect deosebit de important în proiectarea experimentelor este numit experiment dublu-orb.
Oamenii sunt minunat complicați, ceea ce îi face dificil să lucreze ca subiecți pentru un experiment. De exemplu, atunci când oferiți unui subiect un medicament experimental și prezintă semne de îmbunătățire, care este motivul? Ar putea fi medicamentul, dar pot exista și efecte psihologice. Când cineva crede că li se oferă ceva care îi va face mai buni, uneori se va îmbunătăți. Acesta este cunoscut sub numele de efectul placebo.
Pentru a atenua efectele psihologice ale subiecților, uneori se administrează un placebo grupului de control. Un placebo este proiectat să fie cât mai aproape de mijloacele de administrare a tratamentului experimental. Dar placebo nu este tratamentul. De exemplu, la testarea unui produs farmaceutic nou, un placebo ar putea fi o capsulă care conține o substanță care nu are nici o valoare medicamentoasă. Prin utilizarea unui astfel de placebo, subiecții din experiment nu ar ști dacă li s-a administrat medicament sau nu. Toată lumea, din oricare grup, ar avea efecte psihologice să primească ceva ce credeau că este medicament.
În timp ce utilizarea unui placebo este importantă, se adresează doar unora dintre potențialele variabile care se ascund. O altă sursă de variabile pânditoare vine de la persoana care administrează tratamentul. Cunoașterea dacă o capsulă este un medicament experimental sau de fapt un placebo poate afecta comportamentul unei persoane. Chiar și cel mai bun medic sau asistentă se poate comporta diferit față de un individ dintr-un grup de control față de cineva dintr-un grup experimental. O modalitate de a te feri de această posibilitate este să te asiguri că persoana care administrează tratamentul nu știe dacă este tratamentul experimental sau placebo.
Se spune că un experiment de acest tip este dublu orb. Se numește acest lucru, deoarece două părți sunt ținute în întuneric despre experiment. Atât subiectul, cât și persoana care administrează tratamentul nu știu dacă subiectul din grupul experimental sau de control. Acest dublu strat va reduce la minimum efectele unor variabile ascunzătoare.
Este important să subliniem câteva lucruri. Subiecții sunt repartizați aleatoriu grupului de tratament sau de control, nu știu ce grup se află și persoanele care administrează tratamentele nu știu în ce grup se află subiecții lor. În ciuda acestui fapt, trebuie să existe un fel de a ști care subiect este în care grup. De multe ori acest lucru este obținut prin faptul că un membru al unei echipe de cercetare organizează experimentul și știu cine este în ce grup. Această persoană nu va interacționa direct cu subiecții, deci nu își va influența comportamentul.