Ce face atât de neliniștitoare „Valea Uncanny”?
Share
Te-ai uitat vreodată la o păpușă asemănătoare vieții și ai simțit cum pielea ta se târăște? Ai un sentiment neliniștit când ai văzut un robot asemănător unui om? Te simți greață în timp ce urmărești un tampon de zombie pe ecran? Dacă da, ați experimentat fenomenul cunoscut sub numele de valea nesăbuită.
Propusă pentru prima dată în 1970 de robotul japonez Masahiro Mori, valea neînsemnată este senzația înfiorătoare și respinsă pe care o obținem atunci când observăm o entitate care arată aproape uman, dar îi lipsește un element esențial al umanității.
Caracteristicile Văii Uncanny
Când Mori a propus pentru prima oară fenomenul valea neobișnuită, a creat un grafic care să explice conceptul:
Mori's Uncanny Valley Graph tradus de MacDornan și Minato. Wikimedia Commons Potrivit lui Mori, cu cât apare un robot mai „uman”, cu atât sentimentele noastre în fața lor vor fi mai pozitive. Pe măsură ce roboții se apropie de o asemănare umană aproape perfectă, răspunsurile noastre se transformă rapid de la pozitiv la negativ. Această scufundare emoțională ascuțită, văzută în graficul de mai sus, este valul neobișnuit. Răspunsurile negative pot varia de la disconfort ușor la repulsie severă.
Graficul original al lui Mori a specificat două căi distincte către valea neobișnuită: una pentru entități nemișcate, cum ar fi cadavrele și una pentru entități în mișcare, precum zombi. Mori a prezis că valea neobișnuită este mai abruptă pentru entitățile în mișcare.
În cele din urmă, efectul neînsuflețit al valei scade și sentimentele oamenilor față de un robot devin din nou pozitive odată ce robotul devine indistinguibil de o ființă umană.
În plus față de roboți, valea neobișnuită se poate aplica și la lucruri precum personaje de filme sau jocuri video CGI (cum ar fi cele din Express Polar) a căror apariție nu se potrivește cu comportamentul lor, precum și figurile de ceară și păpușile cu aspect realist, ale căror fețe arată umane, dar nu au viață în ochii lor.
De ce Valea Uncanny ne eliberează
De când Mori a inventat termenul, valea neobișnuită a fost cercetată de toată lumea, de la robotici la filozofi până la psihologi. Dar abia în 2005, atunci când lucrarea originală a lui Mori a fost tradusă din japoneză în engleză, cercetările pe această temă au decurs cu adevărat.
În ciuda familiarității intuitive a ideii de pe valea nesăbuită (oricine a văzut vreodată un film horror în care apare o păpușă sau un zombie asemănătoare cu omul, probabil că a experimentat-o), ideea lui Mori a fost o predicție, nu rezultatul cercetărilor științifice. Prin urmare, astăzi, savanții nu sunt de acord cu privire la motivul pentru care experimentăm fenomenul și dacă există chiar deloc.
Stephanie Lay, o cercetătoare neobișnuită a cercetătorilor, spune că a numărat cel puțin șapte explicații pentru fenomenul din literatura științifică, dar există trei care arată cel mai potențial.
Granițe între categorii
În primul rând, limitele categorice pot fi responsabile. În cazul văii neobișnuite, aceasta este granița la care o entitate se deplasează între non-om și om. De exemplu, cercetătorii Christine Looser și Thalia Wheatley au descoperit că atunci când au prezentat participanților o serie de imagini manipulate create din fețe umane și manechine, participanții au perceput în mod constant imaginile ca în viață în punctul în care au trecut la capătul mai uman al spectru. Percepția vieții se baza pe ochi mai mult decât pe alte părți ale feței.
Percepția minții
În al doilea rând, valea neobișnuită ar putea depinde de credința oamenilor că entitățile cu caracteristici umane posedă o minte asemănătoare omului. Într-o serie de experimente, Kurt Gray și Daniel Wegner au descoperit că mașinile deveneau neliniștitoare atunci când oamenii le atribuiau capacitatea de a le simți și de a le simți, dar nu și atunci când așteptarea oamenilor de la mașină era capacitatea de a acționa. Cercetătorii au propus acest lucru deoarece oamenii cred că abilitatea de a simți și simți este fundamentală pentru oameni, dar nu și pentru mașini.
