Un ghid pentru William Blake's & ldquo; The Tyger & rdquo;

„The Tyger” este una dintre cele mai iubite și mai citate poezii ale lui Blake. A apărut în Cântece de experiență, publicat pentru prima dată în 1794 ca parte a colecției duale Cântece de inocență și experiență. Cântece de nevinovăție a fost publicat mai întâi, singur, în 1789; când combinate Cântece de inocență și experiență a apărut, subtitlul său, „arătând cele două stări contrare ale sufletului uman”, a indicat explicit intenția autorului de a împerechea cele două grupuri de poezii..

William Blake a fost atât artist, cât și poet, creator și ilustrator de idei, filozof și producător de print. Și-a publicat poeziile ca lucrări integrate de artă poetică și vizuală, gravând cuvinte și desene pe plăci de cupru pe care el și soția sa Catherine le-au tipărit în propriul magazin și colorând amprentele individuale. De aceea, numeroasele imagini cu „The Tyger” s-au adunat online Arhiva Blake variază în ceea ce privește colorarea și aspectul - sunt fotografii ale plăcilor originale în diversele exemplare ale cărții deținute acum de Muzeul Britanic, Muzeul de Artă Modernă, Biblioteca Huntington și alți colecționari.

• „The Tyger” este un scurt poem cu o formă și un metru foarte regulat, precum o rimă a copiilor în formă (dacă cu siguranță nu în conținut și implicații). Este vorba despre șase quatraine, strofe cu patru linii, rimate AABB, astfel încât acestea sunt alcătuite din două cuplete de rimă. Majoritatea liniilor sunt scrise în patru trochee, tetrametru trochaic - DUM da DUM da DUM da DUM (da) - în care silaba finală neaccentuată de la sfârșitul liniei este adesea tăcută. Din cauza celor patru bătăi stresate consecutive din cuvintele „Tyger! Tyger! ”, Prima linie ar putea fi descrisă mai corespunzător ca începând cu două spondee decât cu două picioare trochaice - DUM DUM DUM DUM DUM da DUM. Și câteva dintre liniile care termină cuatrain au o silabă suplimentară neîncetată la începutul liniei, care transformă contorul în tetrametru iambic - da DUM da DUM da DUM da DUM - și pune un accent special pe aceste linii:

Ai putea să-ți încadrezi simetria înfricoșătoare? ...
Te-a făcut cine a făcut mielul? ...
Îndrăznește să-ți încadrezi simetria temătoare?

Cuatrainul de deschidere al „The Tyger” se repetă la sfârșit, ca un cor, astfel încât poemul se înfășoară în jurul său, cu o schimbare crucială a cuvântului:

Tyger! Tyger! arzând luminos
În pădurile nopții,
Ce mână sau ochi nemuritor
Ar putea încadrează simetria ta frică?

Tyger! Tyger! arzând luminos
În pădurile nopții,
Ce mână sau ochi nemuritor
A indrazni încadrează simetria ta frică?

„Tygerul” abordează direct subiectul său, poetul apelând la creatură pe nume - „Tyger! Tyger! ”- și punând o serie de întrebări retorice, care sunt toate variații la prima întrebare - Ce ființă te-ar fi putut face? Ce fel de Dumnezeu a creat această creatură temătoare și totuși frumoasă? Era mulțumit de munca lui? El a fost aceeași ființă care a creat mielul cel dulce?

Prima strofă a poemului creează o imagine intens vizuală a tiparului „arzând luminos / În pădurile nopții”, asortată de gravura colorată de mâna lui Blake, în care tygerul strălucește pozitiv, radiază o viață sinusoasă și periculoasă în partea de jos a pagina al cărei cer întunecat în partea de sus este fundal pentru aceste cuvinte. Poetul este trezit de „simetria înfricoșătoare” a tiparului și se miră de „focul ochilor tăi”, arta care „ar putea să răsucească sinusurile inimii voastre”, creatorul care amândoi ar putea și ar îndrăzni să facă o frumusețe atât de puternică și creatură periculos de violentă.

În ultima linie a celei de-a doua strofe, Blake sugerează că îl vede pe acest creator ca pe un fierar, întrebând „Ce mână îndrăznește să prindă focul?” Prin a patra strofă, această metaforă prinde viu la viață, întărită de trocheele zbuciumate: „ Ce ciocan? ce lant? / În ce cuptor era creierul tău? / Ce nicovală? ”Tygerul este născut în foc și violență și s-ar putea spune că reprezintă puterea tumultă și înnebunitoare a lumii industriale. Unii cititori văd tiparul ca o emblemă a răului și a întunericului, unii critici au interpretat poezia ca o alegorie a Revoluției franceze, alții cred că Blake descrie procesul creator al artistului, iar alții urmăresc simbolurile din poem la propriul Gnostic special al lui Blake. misticism - interpretările abundă.

Ceea ce este cert este că „The Tyger”, fiind unul dintre ai săi Cântece de experiență, reprezintă una dintre cele două „stări contrare ale sufletului uman” - „experiență”, probabil, în sensul deziluziei contrare „inocenței” sau naivității unui copil. În penultima strofă, Blake îl apropie pe tipger pentru a-și înfrunta omologul Cântece de nevinovăție, „Mielul”, întrebând „Și-a zâmbit munca lui să vadă? / Te-a făcut cine te-a făcut Mielul? ”Tygerul este fioros, înfricoșător și sălbatic, totuși face parte din aceeași creație ca mielul, docil și îndrăzneț. În strofa finală, Blake repetă întrebarea arzătoare inițială, creând o temere mai puternică prin înlocuirea cuvântului „îndrăznește” cu „putea”:

Ce mână sau ochi nemuritor
Îndrăznește să-ți încadrezi simetria temătoare?

Muzeul britanic are un proiect manuscris scris de „The Tyger”, care oferă o imagine fascinantă a poemului neterminat. Introducerea lor face o notă succintă a combinației unice din poeziile lui Blake dintr-o simplă cadră a rimei de pepinieră care pare o greutate mare de simbolism și alegorie: „Poezia lui Blake este unică în largul său apel; Simplitatea ei aparentă o face atractivă pentru copii, în timp ce imaginile sale complexe religioase, politice și mitologice provoacă o dezbatere persistentă între savanți. "

Celebrul critic literar Alfred Kazin, în Introducerea lui William Blake, a numit „The Tyger” „un imn al ființei pure. Și ceea ce îi dă puterea este capacitatea lui Blake de a contopi două aspecte ale aceleiași drame umane: mișcarea cu care se creează un lucru grozav și bucuria și mirarea cu care ne alăturăm. "