O privire modernă la Dinah din Biblie

Una dintre cele mai potrivite critici istorice la adresa Sfintei Biblii este modul în care nu reușește să cronicizeze viețile, abilitățile și punctele de vedere ale femeilor cu același efort pe care îl depune în viața bărbaților. Povestea Dinei din Geneza 34 este unul dintre cele mai bune exemple ale acestei narațiuni dominate de bărbați.

O femeie tânără la îndurarea bărbaților

Povestea Dinei este de fapt din Geneza 30:21, care spune despre nașterea ei la Iacob și la prima sa soție, Lea. Dinah reapare în Geneza 34, un capitol pe care versiunile timpurii ale Bibliei îl intitulează „violul Dinei”. În mod ironic, Dinah nu vorbește niciodată pentru ea însăși în acest episod semnificativ din viața ei.

Pe scurt, Iacob și familia sa sunt tabărați în Canaan, în apropierea orașului Șehem. După ce a ajuns la pubertate, Dinah, în vârstă de adolescenți, vrea să înțeleagă să vadă ceva din lume. În timp ce vizitează orașul, este „spurcată” sau „indignată” de prințul țării, numit și Șehem, care este fiul lui Hamor, hivitul. Deși Scriptura spune că prințul Șechem este dornic să se căsătorească cu Dinah, frații ei Simeon și Levi sunt enervați în felul în care a fost tratată sora lor. Îi convinge pe tatăl lor, Iacob, să egaleze un „preț al miresei” sau zestre. Ei îi spun lui Hamor și Șehem că este împotriva religiei lor să le permită femeilor lor să se căsătorească cu bărbați care nu sunt circumciși, adică se convertesc la religia lui Avraam.

Pentru că Shechem este îndrăgostit de Dinah, el, tatăl său și, în cele din urmă, toți oamenii din oraș sunt de acord cu această măsură extremă. Cu toate acestea, circumcizia se dovedește a fi o capcană concepută de Simeon și Levi pentru a-i incapacita pe șchemiți. Geneza 34 spune că ei și, probabil, mai mulți frați ai Dinei, atacă orașul, ucid pe toți bărbații, își salvează sora și distrug orașul. Iacob este îngrozit și înspăimântat, temându-se că alți canaaniți simpatici cu oamenii din Șehim se vor ridica împotriva tribului său în represalii. Niciodată nu se menționează cum se simte Dinah la uciderea logodnicului ei, care până acum ar fi fost chiar soțul ei.

Interpretări rabinice variază în povestea lui Dinah

Surse ulterioare o învinovățesc pe Dinah pentru acest episod, citând curiozitatea ei despre viața din oraș ca un păcat, deoarece aceasta a expus-o riscului de viol. De asemenea, a fost condamnată în alte interpretări rabinice ale scripturilor cunoscute sub numele de Midrash, pentru că nu voia să-și părăsească prințul, Shechem. Acest lucru câștigă Dinei porecla de „femeia canaanită”. Un text al mitului și misticului evreiesc, Testamentul patriarhilor, justifică furia fraților Dinah, spunând că un înger l-a instruit pe Levi să se răzbune pe Șelec pentru violul Dinei.

O viziune mai critică a poveștii lui Dinah deține povestea poate să nu fie deloc istorică. În schimb, unii savanți evrei consideră că povestea lui Dinah este o alegorie care simbolizează modul în care bărbații israelieni au condus feudele împotriva triburilor vecine sau a clanurilor care și-au violat sau răpit femeile. Această reflectare a obiceiurilor antice face ca povestea să fie valoroasă, potrivit istoricilor evrei.

O viziune feministă a poveștii Dinei

În 1997, romanciera Anita Diamant și-a imaginat povestea Dinei din cartea ei, Cortul Roșu, un New York Times best-seller. În acest roman, Dinah este naratorul în prima persoană, iar întâlnirea cu Shechem nu este viol, ci sex consensual în așteptarea căsătoriei. Dinah se căsătorește de bună voie cu prințul canaanit și este îngrozită și mâhnită de acțiunile răzbunătoare ale fraților ei. Ea fuge în Egipt pentru a-l purta pe fiul lui Șechem și este reunită cu fratele ei Iosif, acum prim-ministru al Egiptului.

Cortul Roșu a devenit un fenomen la nivel mondial îmbrățișat de femei care tânjeau după o vedere mai pozitivă a femeilor din Biblie. Deși în întregime ficțiune, Diamant a spus că a scris romanul cu atenție la istoria epocii, în jurul anului 1600 î.Hr., în special în ceea ce privește ceea ce se putea discerne despre viața femeilor străvechi. „Cortul roșu” din titlu se referă la o practică comună triburilor din Orientul Apropiat vechi, în care femeile menstruante sau femeile care nasc care trăiau într-un astfel de cort împreună cu soțiile, surorile, fiicele și mamele lor..

Într-o întrebare și răspuns pe site-ul ei, Diamant citează lucrările rabinului Arthur Waskow, care leagă legea biblică care ține o mamă separată de trib timp de 60 de zile de la nașterea unei fiice, ca semn că este un act sacru. pentru ca o femeie să suporte un alt potențial care dă naștere. O lucrare ulterioară a non-ficțiunii, În interiorul cortului roșu de savantul baptist Sandra Hack Polaski, examinează romanul lui Diamant în lumina atât a poveștii biblice, cât și a istoriei antice, în special a dificultăților de a găsi documentație istorică pentru viața femeilor.

Romanul lui Diamant și opera de non-ficțiune a lui Polaski sunt complet extra-biblice și totuși, cititorii lor cred că dau voce unui personaj feminin despre care Biblia nu permite niciodată să vorbească de la sine..

surse

Dând vocea predicii Dinah dată de 12 decembrie 2003 de către rabinul Allison Bergman Vann

Biblia de studiu evreiesc, prezentând traducerea TANAKH a Jewish Publication Society (Oxford University Press, 2004).

„Dinah” de Eduard König, Emil G. Hirsch, Louis Ginzberg, Caspar Levias, Enciclopedia evreiască.

"Zece întrebări cu ocazia celei de-a zecea aniversare a Cortul Roșu de Anita Diamant "(St. Martin's Press, 1997).