Prenumele Becker, care se află pe locul 8 printre cele mai comune nume germane, are mai multe origini posibile:
Astăzi, numele de familie Becker este de departe cel mai des întâlnit în Germania, urmat de Luxemburg, apoi de Statele Unite și Canada, potrivit Profilerului public pentru nume publice. În Germania, numele de familie Becker este cel mai răspândit în regiunea Saarland, urmat de Rheinland-Pfalz, Hessen și Nordrhein-Westfalen.
Deoarece majoritatea numelor de familie își au originea în mai multe domenii, cea mai bună modalitate de a afla mai multe despre numele de familie Becker este să cercetați propriul istoric familial specific. Dacă sunteți nou în genealogie, încercați acești pași pentru a începe să vă urmăriți arborele genealogic.
Numele de origine: Germană, engleză
Ortografii alternative de prenume: BAECKER, BEKKER, BECKERDITE, CUMPĂRĂTOR
Proiectul ADN Bucher, Beecher, Becker etc.
Acest proiect de testare a ADN-ului Y este deschis tuturor familiilor cu prenumele Becker și variații (prenumele soundex B260), din toate locațiile. Scopul proiectului este de a ajuta membrii să folosească o combinație de teste yDNA, trasee de hârtie și cercetări suplimentare pentru a identifica strămoșii comuni Becker.
Forumul genealogiei familiei BECKER
Căutați pe acest forum genealogic popular pentru numele Becker pentru a găsi alții care ar putea să cerceteze strămoșii dvs. sau să postați interogarea dvs. Becker.
FamilySearch - BECKER Genealogie
Căutați și accesați înregistrări, interogări și arbori genealogici online legați de linie postate pentru numele de familie Becker și variațiile acestuia. FamilySearch oferă peste 2,5 milioane de rezultate pentru numele Becker.
Referințe: semnificații și origini
Cottle, busuioc. Dicționar Penguin al prenumelor. Baltimore, MD: Penguin Books, 1967.
Hanks, Patrick și Flavia Hodges. Un dicționar de nume. Oxford University Press, 1989.
Hanks, Patrick. Dicționar de nume de familie americane. Oxford University Press, 2003.
Smith, Elsdon C. Prenume americane. Societatea de publicare genealogică, 1997.