Regele franc Clovis (466-511) a fost primul merovingian.
Clovis i-a succedat tatălui său ca conducător al francilor salieni în 481. În acest moment el deținea, de asemenea, controlul altor grupuri france din Belgia actuală. Până la moartea sa, el consolidase toți francii sub stăpânirea sa. El a preluat controlul provinciei romane Belgica Secunda în 486, teritoriile Alemanni în 496, țările Burgundienilor în 500 și porțiuni de teritoriu vizigotic în 507.
Deși soția sa catolică Clotilda l-a convins în cele din urmă pe Clovis să se convertească la catolicism, el a fost interesat, pentru o perioadă, de creștinismul arian și i-a fost simpatic. Conversia sa la catolicism a fost personală și nu o conversie în masă a popoarelor sale (multe dintre ele fiind deja catolice), dar evenimentul a avut o influență profundă asupra națiunii și a relației sale cu papalitatea. Clovis a convocat un consiliu național al Bisericii la Orléans, la care a participat semnificativ.
Legea francilor salieni (Pactus Legis Salicae) a fost un cod scris care, cel mai probabil, a avut originea în timpul domniei lui Clovis. Acesta a combinat dreptul cutumiar, dreptul roman și edictele regale și a urmat idealurile creștine. Legea salică ar influența dreptul francez și european timp de secole.
Viața și domnia lui Clovis au fost cronicizate de episcopul Grigorie de Tours la mai bine de jumătate de secol după moartea regelui. O bursă recentă a scos la iveală unele erori în contul lui Grigore, dar rămâne încă o istorie importantă și biografie a marelui lider francez.
Clovis a murit în 511. Regatul său a fost împărțit în cei patru fii ai săi: Teuderic (născut dintr-o soție păgână înainte de a se căsători cu Clotilda), iar cei trei fii ai lui Clotilda, Chlodomer, Childebert și Chlotar.
Numele Clovis va evolua ulterior în numele „Louis”, cel mai popular nume pentru regii francezi.
Clovis în tipar
Clovis pe Web