Compuse Tenses in English Grammar

În gramatica engleză, compus tensionat este un termen tradițional pentru o construcție verbală care folosește mai multe cuvinte pentru a exprima un sens legat de timp. O construcție verbală care folosește un singur cuvânt se numește a simplă încordată.
Timpurile compuse sunt alcătuite din verbele auxiliare (sau verbele de ajutor) combinate cu alte forme verbale. The perfect, trecut perfect (cunoscut și sub numele de mai mult ca perfect), progresiv și (în unele cazuri) viitor sunt forme considerate în mod tradițional ca timpuri compuse în engleză.

Exemple și observații

• Tensiuni simple vs.
  „Distincția dintre simplu și timpuri compuse corespunde distincției dintre afixe ​​și cuvinte. O simplă formă tensionată a unui verb este un singur cuvânt, de obicei mărit de un sufix (mai puțin adesea un prefix). O formă tensionată compusă este formată din mai multe cuvinte, cel puțin unul dintre ele fiind auxiliar. Lucrările realizate de afix într-o formă simplă tensionată și auxiliare într-o formă tensionată compusă sunt în general aceleași; exprimă o anumită distincție în domeniul general al timpului ...
  „Ceea ce este potențial confuz aici este faptul că engleza, la fel ca multe limbi europene, folosește participiul trecut (de ex. Luat) atât pentru perfect (un compus tensionat) cât și pentru vocea pasivă. Rețineți că pasivul englez este format într-un mod destul de paralel cu formarea temporizărilor compuse, adică cu un auxiliar și un participiu. Dar, desigur, pasivul nu este o încordare ".
  (James R. Hurford, Gramatica: Ghidul unui student. Cambridge University Press, 1994)
• "[W] găina vine tatăl de la serviciu, el mănâncă și, în sfârșit, mama însăși mănâncă singură sau cu copiii mai mici, care probabil avea deja mâncat ce voiau cu ceilalți ”.
  (Jack E. Weller, Oamenii de ieri: Viața în Appalachia contemporană. Presa universitară din Kentucky, 1995)
• „Mă spăl pe față, mă îmbrac și cobor la etaj, unde soția mea se hrănește copilul."
  (Julius Lester, Lovesong: A deveni evreu. Arcade, 2013)
• „Oricine care a citit judecățile lui Lord Denning sau Lord Atkin vor cunoaște importanța modului în care sunt prezentate faptele ".
  (Alan Paterson, Judecata finală: Ultimii legi ai Domnului și Curtea Supremă. Hart, 2013)
• „Dana plecase biroul de a avea tendința copiilor și Keith se aruncă în jurul bisericii, neputând face nimic productiv. A plecat în cele din urmă ".
  (John Grisham, Mărturisirea. Doubleday, 2010).

Aspect perfect și tancuri compuse

"Perfectul este un timp trecut care este marcat prin intermediul unui verb auxiliar și nu prin inflexiune, precum preteritul. Auxiliarul este avea, care este urmat de un participiu trecut. Exemple sunt prezentate în [40] împreună cu omologii lor perfecti:
[40i] a. Ea a fost bolnav. [perfect] b. Ea este bolnav [non-perfect]
[40ii] a. Ea plecase oraș. [perfect] b. Ea stânga oraș. [Non-f]
[40iii] a. I se spune au vorbit fluent greacă. [perfect] (b) I se spune că vorbi fluent greacă. [Non-f]
În [ia] și [iia] cel auxiliar avea este ea însăși inflectată pentru tensiunea primară, are fiind o formă actuală tensionată, a avut o peterită. Aceste construcții au astfel compus tensionat: [ia] este un prezent perfect, [iia] este un perfect preterit. În [iiia] avea este în formă simplă, deci de data aceasta nu există o tensiune primară, nici o tensiune compusă ".
(Rodney Huddleston și Geoffrey K. Pullum, Introducerea unui student în gramatica engleză. Cambridge University Press, 2005)

Exprimarea viitorului cu timpuri compuse

„Trecutul și prezentul sunt singurele tanse simple în limba engleză, folosind forme ale unui cuvânt ale verbului. Viitorul este exprimat în engleză ca compus tensionat, cu două cuvinte, folosind auxiliarul modal voi, de exemplu. va veni; timpul trecut corespunzător a venit este doar un cuvânt ".
(James R. Hurford, Gramatica: Ghidul unui student. Cambridge University Press, 1994) 
"Bessie a fost dezlănțuită. Cum trăiesc aceste păsări? Unde dorm noaptea? Și cum pot supraviețui ploilor, frigului, zăpezii? Eu va merge acasă, Bessie a decis. oameni nu va pleca eu pe străzi ".
(Isaac Bashevis Singer, "Cheia". New Yorkerul, 1970)