„Copenhaga” de Michael Frayn este atât fapt cât și ficțiune

De ce facem lucrurile pe care le facem? Este o întrebare simplă, dar uneori există mai mult de un răspuns. Și acolo se complică. „Copenhaga” lui Michael Frayn este un relat fictiv al unui eveniment real din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în care doi fizicieni schimbă cuvinte aprinse și idei profunde. Un singur om, Werner Heisenberg, încearcă să valorifice puterea atomului pentru forțele Germaniei. Celălalt om de știință, Niels Bohr, este devastat de faptul că Danemarca sa natală a fost ocupată de al treilea Reich.

Context istoric

În 1941, fizicianul german Heisenberg a făcut o vizită la Bohr. Cei doi au vorbit foarte scurt înainte ca Bohr să încheie furios conversația și Heisenberg a plecat. Misterul și controversele au înconjurat acest schimb istoric. Aproximativ un deceniu după război, Heisenberg a susținut că l-a vizitat pe Bohr, prietenul și figura tatălui său, pentru a discuta despre propriile sale preocupări etice cu privire la armele nucleare. Bohr, însă, își amintește altfel. El susține că Heisenberg părea să nu aibă calități morale despre crearea armelor atomice pentru puterile Axei.

Incorporând o combinație sănătoasă de cercetare și imaginație, dramaturgul Michael Frayn are în vedere diversele motivații din spatele întâlnirii lui Heisenberg cu fostul său mentor, Niels Bohr.

Lumea spiritului vag

„Copenhaga” este amplasată într-o locație nedezvăluită, fără a menționa seturi, recuzită, costum sau design scenic. De fapt, piesa nu oferă o singură direcție scenică, lăsând acțiunea complet la latitudinea actorilor și a regizorului.

Publicul află de timpuriu că toate cele trei personaje (Heisenberg, Bohr și soția lui Bohr Margrethe) sunt morți de ani buni. Cu viața acum terminată, spiritele lor se îndreaptă spre trecut pentru a încerca să conștientizeze întâlnirea din 1941. În timpul discuțiilor lor, spiritele vorbitoare ating și alte momente din viața lor, cum ar fi călătoriile cu schiurile și accidentele cu navele, experimentele de laborator și plimbările lungi cu prietenii.

Mecanica cuantică pe scenă

Nu trebuie să fii un fan fizic pentru a iubi acest joc, dar cu siguranță ajută. O mare parte din farmecul „Copenhaga” provine din expresiile lui Bohr și Heisenberg despre dragostea lor devotată pentru știință. Poezia se găsește în funcționarea unui atom, iar dialogul lui Frayn este cel mai elocvent atunci când personajele fac comparații profunde între reacțiile electronilor și alegerile oamenilor.

„Copenhaga” a fost interpretată pentru prima dată la Londra ca „teatru în rundă”. Mișcările actorilor din această producție, în timp ce argumentează, tachinează și intelectualizează, reflectau interacțiunile uneori combative ale particulelor atomice..

Rolul lui Margrethe

La prima vedere, Margrethe ar putea părea cel mai banal personaj al celor trei. Până la urmă, Bohr și Heisenberg sunt oameni de știință. Fiecare a avut un impact profund asupra modului în care omenirea înțelege fizica cuantică, anatomia atomului și capacitatea energiei nucleare. Cu toate acestea, Margrethe este esențială pentru piesă, deoarece îi oferă personajelor de știință o scuză pentru a se exprima în termenii laici. Fără ca soția să-și evalueze conversația, uneori chiar să atace Heisenberg și să-și apere soțul de multe ori pasiv, dialogul piesei s-ar putea abate în diverse ecuații. Aceste conversații ar putea fi convingătoare pentru câteva genii matematice, dar altfel ar fi plictisitoare pentru restul dintre noi! Margrethe ține personajele întemeiate. Ea reprezintă perspectiva publicului.

Întrebări etice „Copenhaga”

Uneori, piesa se simte prea cerebrală pentru binele său. Cu toate acestea, piesa funcționează cel mai bine atunci când sunt analizate dilemele etice.

• Heisenberg a fost imoral pentru că a încercat să furnizeze naziștilor energie atomică?
• Bohr și ceilalți oameni de știință aliați s-au comportat nestetic prin crearea bombei atomice?
• Heisenberg a fost în vizită la Bohr pentru a căuta îndrumări morale? Sau pur și simplu își dărâma statutul superior?

Fiecare dintre acestea și multe altele sunt întrebări demne de luat în considerare. Piesa nu oferă un răspuns definitiv, dar sugerează că Heisenberg a fost un om de știință compătimitor care și-a iubit patria, dar nu a aprobat armele atomice. Mulți istorici nu ar fi de acord cu interpretarea lui Frayn, desigur. Cu toate acestea, acest lucru face ca „Copenhaga” să fie cu atât mai plăcută. Este posibil să nu fie cea mai interesantă piesă, dar cu siguranță stimulează dezbaterea.

surse

• Frayn, Michael. "Copenhaga." Samuel French, Inc, o companie de teatru Concord 2019.
• „Werner Heisenber”. Prelegeri Nobel, fizică 1922-1941, Editura Elsevier, Amsterdam, 1965.