Definiție și exemple de limită de cuvinte

În scris, limitele cuvintelor sunt reprezentate convențional de spații între cuvinte. În vorbire, limitele cuvintelor sunt determinate în diverse moduri, așa cum este discutat mai jos.

Termeni gramaticali și retorici înrudiți

• Asimilarea și disimilarea
• Înțeles conceptual
• Discurs conectat
• Intonaţie
• metanalysis
• Mondegreen
• Morfemă și fonemă
• Oronyms
• Pauză
• Fonetica și fonologia
• Cuvânt fonologic
• prosodie
• Segment și Suprasegmental
• Alunecarea urechii
• Schimbarea sunetului

Exemple de limită de cuvinte

• "Când eram foarte tânără, mama mea ma certat pentru flatare, spunând: Johnny, care a făcut un miros?" Îmi pare rău eufemismul ca „cine a făcut un motor?” Timp de zile am alergat prin casă amuzându-mă cu acele cuvinte delicioase ". (John B. Lee, Construirea bicicletelor în întuneric: un ghid practic despre cum să scrii. Black Moss Press, 2001
• „Aș fi putut să jur că am auzit la veștile că producătorii chinezi tromboni noi. Nu, a fost bombe cu neutroni."(Doug Stone, citat de Rosemarie Jarski în Dim Wit: Cele mai amuzante, stupide lucruri pe care le-am spus vreodată. Ebury, 2008
• „În ceea ce privește procesarea de intrare, putem recunoaște, de asemenea, alunecările urechii, ca atunci când începem să auzim o anumită secvență și apoi ne dăm seama că am perceput-o greșit într-un fel; de exemplu, perceperea ambulanta la începutul lui yam-ul echilibrat delicat pe partea de sus ... "(Michael Garman, psiholingvistică. Presa universitară din Cambridge, 2000

Recunoașterea cuvântului

• „Criteriul obișnuit pentru recunoașterea cuvintelor este cel sugerat de lingvistul Leonard Bloomfield, care a definit un cuvânt drept„ o formă gratuită minimă ”...
• "Conceptul unui cuvânt ca" formă liberă minimă "sugerează două lucruri importante despre cuvinte. În primul rând, capacitatea lor de a sta singuri ca izolați. Aceasta se reflectă în spațiul care înconjoară un cuvânt în forma sa ortografică. Și în al doilea rând, integritatea lor internă, sau coeziunea lor, ca unități. Dacă mutăm un cuvânt într-o propoziție, fie ea rostită sau scrisă, trebuie să mutăm întregul cuvânt sau nici unul dintre acestea - nu putem muta o parte dintr-un cuvânt. "
  (Geoffrey Finch, Termeni și concepte lingvistice. Palgrave Macmillan, 2000)
• "[Marea] majoritate a substantivelor engleze începe cu o silabă stresată. Ascultătorii folosesc această așteptare despre structura limbii engleze și împărțesc fluxul de vorbire continuă folosind silabe stresate."
  (Z.S. Bond, „Slips of the Ear”. Manualul Percepției vorbirii, ed. de David Pisoni și Robert Remez. Wiley-Blackwell, 2005)

Teste de identificare a cuvântului

• Pauză potențială: Spune o propoziție cu voce tare și roagă pe cineva să o „repete foarte încet, cu pauze”. Pauzele vor tinde să se încadreze între cuvinte și nu în cuvinte. De exemplu, / trei / mici / porci / au plecat / la / a comercializa ...
• Indivizibilitate: Spune o propoziție cu voce tare și roagă pe cineva să „adauge cuvinte suplimentare” la ea. Elementul suplimentar va fi adăugat între cuvinte și nu în ele. De exemplu, porcul a mers pe piață ar putea deveni porcul cel mare odată ce a intrat direct pe piață ...
• Limitele fonetice: Uneori este posibil să se spună din sunetul unui cuvânt unde începe sau se termină. În limba galeză, de exemplu, cuvintele lungi, în general, își pun accentul pe penultima silabă ... Dar există multe excepții de la astfel de reguli.
• Unități semantice: în propoziția câinele mușcă vicar, există în mod simplu trei unități de sens și fiecare unitate corespunde unui cuvânt. Dar limbajul nu este adesea la fel de îngrijit ca acesta. În aprinderea luminii, sensul este puțin clar, iar acțiunea unică de „aprindere” implică două cuvinte.
  (Adaptat din The Cambridge Encyclopedia of Language, ediția a 3-a, de David Crystal. Cambridge University Press, 2010)

Segmentarea explicită

• Xperimentele "" [E] în limba engleză au sugerat ascultătorilor să segmenteze discursul la seturi silabice puternice. De exemplu, găsirea unui cuvânt real într-o secvență de prostii vorbite este dificilă dacă cuvântul este răspândit pe două silabe puternice (de ex.., mentă în [mǀntef]), dar mai ușor dacă cuvântul este răspândit pe o silabă puternică și următoarea slabă (de ex.., mentă în [mǀntəf]; Cutler & Norris, 1988).
  Explicația propusă pentru aceasta este aceea că ascultătorii împart fosta secvență la debutul celei de-a doua silabe puternice, astfel că detectarea cuvântului încorporat necesită recombinarea materialului de vorbire pe un punct de segmentare, în timp ce cea din urmă secvență nu oferă astfel de obstacole în detecția cuvintelor încorporate ca silaba non-inițială este slabă și deci secvența nu este pur și simplu împărțită.
  În mod similar, atunci când vorbitorii de engleză fac alunecări ale urechii care implică greșeli în granița cuvântului plasarea, ei tind cel mai adesea să insereze granițe înaintea silabelor puternice (de exemplu, auzul prin analogie liberă la fel de de Luce și Alergie) sau ștergeți granițele înaintea silabelor slabe (de exemplu, auzul cât de mare este? la fel de cât de mare?; Cutler & Butterfield, 1992).
  Aceste constatări au determinat propunerea Strategiei de segmentare metrică a limbii engleze (Cutler și Norris, 1988; Cutler, 1990), prin care ascultătorii sunt presupuși că vor segmenta vorbirea la seturi silabice puternice, deoarece operează pe presupunerea, justificată de tiparele distribuționale în input, că silabele puternice sunt foarte susceptibile să semnalizeze debutul cuvintelor lexicale ...
  Segmentarea explicită are avantajul teoretic puternic că oferă o soluție la problema limită a cuvântului atât pentru adult, cât și pentru ascultătorul sugarului ...
  "Împreună aceste elemente de dovezi motivează afirmația că procedurile de segmentare explicite utilizate de ascultătorii adulți pot avea, de fapt, originea lor în exploatarea sugarului
  structură ritmică pentru rezolvarea problemei inițiale a limitelor cuvintelor. "
  (Anne Cutler, „Prosody and the Word Boundary Problem." Signal to Syntax: Bootstrapping from Speech to Grammar in Early Acquisition, ed. De James L. Morgan și Katherine Demuth. Lawrence Erlbaum, 1996)