Definiția Accent în English Speech

Termenul accent are diverse semnificații, dar, în vorbire, accentul este un stil de pronunție identificabil, adesea variind regional sau chiar socioeconomic.

Poate fi contrastat cu dialectul unei persoane, care include vocabular regional. „Engleza standard nu are nicio legătură cu pronunția”, a scris Peter Trudgill („Dialects.„Routledge, 2004).„ De fapt, majoritatea oamenilor care vorbesc engleza standard fac acest lucru cu un fel de pronunție regională, astfel încât să puteți spune de unde provin mult mai mult prin accentul lor decât prin gramatică sau vocabular. "

Universitatea George Mason deține o arhivă de accent de vorbire, unde oamenii au fost înregistrați citind același pasaj englezesc, pentru ca lingviștii să studieze, de exemplu, ceea ce face ca accentele să se distingă unele de altele. 

Mai multe despre dialecte versus accente

"A dialect este o plecare verbală de la limbajul standard. Dialogurile sunt caracteristice unui anumit grup de vorbitori și au și farmecul lor. 'Da' în sud, 'Yah' în Minnesota, 'Eh?' în Canada. Dialogurile regionale din Brooklyn, sudul rural, Noua Anglie și Appalachia, fără a menționa contribuțiile mai mari ale Canadei și Marii Britanii, precum și ale diverselor culturi etnice, au îmbogățit cu siguranță limba engleză. Un accent este un mod particular de pronunțare a unei limbi. „Warsh” pentru spălat în Cajun Louisiana, „New Yawk” pentru New York în rândul New York-urilor autohtoni, „aproape” în Canada. Atrăgerea dialectelor și accentelor vine din aprecierea noastră în ceea ce privește intonațiile lor muzicale, alegerile de cuvinte imaginative și ritmurile emotive ale vorbirii. "

(James Thomas, „Analiza scripturilor pentru actori, regizori și designeri.” Focal Press, 2009)

Accente regionale și sociale

Accentele nu sunt doar regionale, ci conțin uneori informații despre etnia unei persoane, cum ar fi în cazul vorbitorilor de limba engleză nativ; educaţie; sau statutul economic.

"În cadrul fiecărei varietăți naționale [a limbii engleze], dialectul standard este relativ omogen în gramatică, vocabular, ortografie și punctuație. Pronunția este o chestiune diferită, deoarece nu există un standard echivalent accent (tip de pronunție). Pentru fiecare soi național, există accente regionale, legate de zona geografică și accente sociale, legate de mediul educațional, socio-economic și etnic al vorbitorilor. "

(Tom McArthur, „Limbile englezești.” Cambridge University Press, 1998)

Diferențe fonetice și fonologice

Chiar dacă pronunția diferă, semnificațiile acelorași cuvinte rămân adesea aceleași, cum ar fi în jurul Americii de Nord sau între Marea Britanie și Australia. 

"Diferente intre accente sunt de două feluri principale: fonetic și fonologic. Când două accente diferă unul de celălalt doar fonetic, găsim același set de foneme în ambele accente, dar unele sau toate fonemele sunt realizate diferit. De asemenea, pot exista diferențe de stres și de intonație, dar nu cum ar fi o schimbare a sensului. Ca exemplu de diferențe fonetice la nivel segmentar, se spune că engleza australiană are același set de foneme și contraste fonemice ca pronunția BBC, totuși pronunția australiană este atât de diferită de acel accent, încât este ușor de recunoscut.
"Multe accente ale limbii engleze diferă în mod vizibil în intonații, fără ca diferența să fie aceea care ar provoca o diferență de sens; unele accente galeze, de exemplu, au tendința ca silabele neîncetate să fie mai mari în ton decât silabele stresate. O astfel de diferență este, din nou, unul fonetic ...
"Diferențele fonologice sunt de diferite tipuri ... În zona fonologiei segmentare, cel mai evident tip de diferență este acela în care un accent are un număr diferit de foneme (și, prin urmare, de contraste fonemice) de altul."
(Peter Roach, "Fonetica engleză și fonologia: un curs practic", ediția a 4-a. Cambridge University Press, 2009)

De ce atât de multe accente britanice?

Deși Marea Britanie este un loc relativ mic, engleza vorbită acolo poate suna destul de diferit de la un capăt al țării la altul.

"Mai sunt accente pe mile pătrate în Marea Britanie decât în ​​orice altă parte a lumii de limbă engleză.
„Aceasta se datorează istoriei extrem de diverse a limbii engleze în Insulele Britanice, cu dialectele inițial germanice ale Europei amestecându-se cu accentele nordice ale vikingilor, accentele franceze ale normanilor și valul după val de imigrare din Evul Mediu în jos. până în zilele noastre.
„Dar este și din cauza creșterii accentelor„ mixte ”, deoarece oamenii mută casă în toată țara și ridică trăsături ale accentului oriunde s-ar găsi.
(David Crystal și Ben Crystal, „Dezvăluit: de ce accentul Brummie este iubit peste tot, dar în Marea Britanie.” „Daily Mail”, 3 octombrie 2014)

Partea mai ușoară

„Mă întreb uneori dacă americanii nu sunt păcăliți de [britanicii noștri] accent pentru a detecta strălucirea care poate nu există cu adevărat acolo. "
(Stephen Fry)
"Știi, Fez, din păcate, există niște oameni pe această lume care te vor judeca pe culoarea pielii tale sau pe amuzamentul tău accent sau acel mod minunat de alergare. Dar tu stii ce? Nu esti singur. De ce crezi că marțienii nu vor ateriza aici? Pentru că sunt verzi și știu că oamenii vor face haz de ele! "
(Ashton Kutcher în rolul lui Michael Kelso în „Bring It on Home.„ „Show-ul anilor '70”, 2003)
„[Yankees] seamănă mai degrabă cu sudicii, cu excepția unor maniere mai rele, desigur și îngrozitoare accente."
(Margaret Mitchell, „Gone With the Wind”, 1936)