Coordonare gramaticală

În gramatica engleză, coordonarea sau parataxia reprezintă unirea de cuvinte, fraze sau clauze de același tip pentru a le oferi un accent și importanță egală. Conjuncțiile comune și, dar, pentru, sau, nu, încă și astfel să se alăture elementelor unei construcții de coordonate.

Clauzele unite prin coordonare sunt clauze principale sau clauze de coordonare, iar o propoziție care conține două sau mai multe clauze legate prin coordonare este numită propoziție compusă; aceasta acționează în contrast cu subordonarea, care unește clauza principală a unei propoziții cu o clauză subordonată.

Această distincție importantă poate fi simplificată spunând că construcțiile de coordonate sunt compuse din elemente la fel de importante, în timp ce subordonarea se bazează pe două sau mai multe elemente în care una se bazează pe cealaltă pentru a oferi contextul și sensul.

Comunalitate și utilizare

Șansele sunt ca vorbitor de engleză nativ sau nativ, ați folosit coordonarea gramaticală cam atât timp cât ați reușit să formați propoziții complete. Aceeași propoziție este o construcție de coordonate în sine, iar atunci când vorbim este cu adevărat cuvintele de conjuncție care definesc o propoziție ca o construcție de coordonate.

În forma scrisă, coordonarea poate ajuta la menținerea unui ritm, a ritmului și a fluxului către o piesă a unui scriitor, oferind un mijloc de încordare de-a lungul unui gând complex, fără întreruperea perioadelor și a pauzelor verbale ulterioare. Totuși, acestea funcționează cel mai bine în comparație cu eseuri comparative. 

Conjuncțiile disjunctive de genul „sau” sau „fie… sau„ servesc scopului opus în fraze și clauze contrastante; prin urmare, un eseu de contrast comparativ bine scris folosește atât conjuncții disjunctive cât și conjunctive pentru a crea o observație fluidă și elocventă asupra subiectelor date, explorând asemănările și diferențele lor fără a confunda publicul dorit.

Coordonare slabă și coordonare comună

Există două tipuri de coordonare care sunt utilizate suplimentar, oferind reguli speciale pentru momentul în care verbele ambelor clauze sunt aceleași: coordonare în gol sau coordonare comună. Deseori, acestea sunt folosite fără gândire, dar pentru a le identifica există câteva diferențe unice între cele două.

În gol, verbul este omis din a doua clauză, lăsând un decalaj în mijlocul clauzei. De exemplu, propoziția „Kyle joacă baschet, iar Matthew joacă fotbal” ar putea fi rescrisă „Kyle joacă baschet, iar Matthew fotbal” și totuși are sens gramatical. Acest proces menține concizia atât în ​​scris, cât și în vorbire.

Pe de altă parte, coordonarea comună este folosită atunci când o frază de substantiv nu poate fi separată în clauze separate, deoarece cuvintele funcționează ca o unitate. De exemplu, propoziția „Pete și Cory sunt un duo dinamic”, nu ar avea sens dacă rescrierea ca „Pete este un duo dinamic, iar Chris este un duo dinamic”. Coordonarea comună formează apoi o frază dependentă de verb-verb în care sintagma substantivală Pete și Cory funcționează ca unitate.