Legea lui Grimm - Schimbarea consonantică germanică

Legea lui Grimm este o declarație a relației dintre anumite consoane în limbile germanice și originalele acestora în indo-europene [IE]. Cunoscut și sub denumirea de Germanic Consonant Shift, First Shon Consonant, First Germanic Shift Shift, și Regula lui Rask.

Principiul de bază al legii lui Grimm a fost descoperit la începutul secolului al XIX-lea de savantul danez Rasmus Rask, iar la scurt timp după aceea a fost descris în detaliu de filologul german Jacob Grimm.

Potrivit lui Millward și Hayes, „Începând cândva în primul mileniu î.Hr. și poate continuând peste câteva secole, toate opririle indo-europene au suferit o transformare completă în germanică” (O biografie a limbii engleze, 2012). „În general”, spune Tom McArthur, „Legea lui Grimm susține că stopurile IE nerevenite au devenit continuatoare nevoice germanice, că stopurile IE cu voce au devenit opriri fără factură germanice și că continuatorii IE fără factură au devenit opriri vocale germanice" (Însoțitor Oxford însoțitor la limba engleză, 2005).

Exemple și observații

"Opera lui Rask și a lui Grimm ... a reușit să stabilească o dată pentru totdeauna că limbile germanice sunt într-adevăr parte a indo-europene. În al doilea rând, a făcut acest lucru oferind o relatare genială a diferențelor dintre limbile germanică și clasică în termeni de un set de uimitor de sistematic schimbări de sunet.„(H. H. Hock și B. D. Joseph, Istoricul limbajului, schimbarea limbii și relația de limbă. Walter de Gruyter, 1996)

O reacție în lanț

"Legea lui Grimm poate fi considerată o reacție în lanț: stopurile vocale aspirate devin opriri vocale obișnuite, opriri vocale, la rândul lor, devin opriri fără voce și stopurile fără voce devin fricative ...
"Exemple de modificări care au loc la începutul cuvintelor sunt furnizate [mai jos] ... Sanscrita este prima formă dată (cu excepția Cana care este persa veche), latina a doua, și engleza a treia. Este important să ne amintim că schimbarea are loc o singură dată într-un cuvânt: dhwer corespunde la uşă dar acesta din urmă nu se schimbă în Toor: Astfel, Legea lui Grimm distinge limbile germanice de limbile precum latina și greaca și limbile romanice moderne, precum franceza și spaniola ... Schimbarea a avut loc probabil cu puțin peste 2.000 de ani în urmă. "(Elly van Gelderen, O istorie a limbii engleze. John Benjamins, 2006)

• bhrater-Frater-frate
• dhwer-Foriș-ușă
• curtea ghordho-hortus (
• pitr-Pater-tată
• tu-tu-tu
• krnga-corn-cornu
• kanab-cannabis-canepa (
• Danta-dentis-dinte
• JNA-gnoscere-știu / ken

F sau V?

"Legea lui Grimm... explică de ce limbile germanice au „f” în cazul în care alte limbi indo-europene au „p”. Comparați limba engleză Tată, limba germana Vater (unde „v” se pronunță „f”), norvegiană departe, cu latina babacu, limba franceza père, Italiană capelan, sanscrit Pita."(Simon Horobin, Cum a devenit engleza engleză. Oxford University Press, 2016)

O secvență de schimbări

„Nu rămâne clar dacă Legea lui Grimm a fost în orice sens o schimbare unitară a sunetului natural sau o serie de schimbări care nu au avut loc împreună. Este adevărat că nicio schimbare sonoră nu s-a produs între niciuna dintre componentele Legii lui Grimm, dar din moment ce Legea lui Grimm s-a numărat printre primele schimbări ale sunetului germanic, iar din moment ce celelalte modificări timpurii care au implicat obstruanți unici non-laringieni au afectat doar locul articulației și rotunjirea dorsalelor ... care ar putea fi un accident. În orice caz, Legea lui Grimm este prezentată în mod natural ca o succesiune de schimbări care s-au contrafăcut reciproc. "(Donald Ringe, O istorie lingvistică a limbii engleze: de la proto-indo-europeană la proto-germanică. Oxford University Press, 2006)