Cum funcționează comitetele conferinței congresului?

Un comitet al Conferinței Congresului este format din membri Camerei Reprezentanților și Senatului și este însărcinat cu soluționarea dezacordurilor cu privire la un anumit regulament. Un comitet este format de obicei din membri superiori ai comisiilor permanente ale fiecărei Camere care au avut în vedere inițial legislația.

Scopul comisiilor conferinței congresului

Comisiile de conferință sunt create după ce Camera și Senatul adoptă diferite versiuni ale unei legi. Comisiile de conferință trebuie să negocieze un proiect de lege de compromis care va fi votat de ambele Camere ale Congresului. Acest lucru se datorează faptului că ambele case ale Congresului trebuie să adopte o legislație identică pentru ca proiectul de lege să devină lege, conform Constituției Statelor Unite.
Comitetul conferinței este format de obicei din membrii înalte ai comisiilor permanente ale Camerei și Senatului, care inițial au avut în vedere legislația. Fiecare cameră a Congresului determină numărul de confidenți; nu există nicio cerință ca numărul de confidenți din cele două camere să fie egal.

Pași pentru depunerea unui proiect de lege unui comitet de conferință

Trimiterea unui proiect de lege către o comisie de conferință implică patru pași, trei dintre pași sunt necesari, al patrulea nu este. Ambele case trebuie să îndeplinească primii trei pași.

1. Etapa dezacordului. Aici, Senatul și Camera sunt de acord că nu sunt de acord. Conform „Comitetului de conferință și proceduri conexe: o introducere”, acordul poate fi realizat prin:
   • Senatul insistând pe propriile sale modificări ale unui proiect de lege sau amendament.
   • Senatul nu este de acord cu modificările (amendamentele) Camerei la un proiect de lege sau amendament aprobat de Senat.
2. Apoi, Camera și Senatul trebuie sunt de acord să creeze un comitet de conferință pentru a rezolva dezacordul legislativ.
3. Într-o etapă opțională, fiecare casă poate oferi o mișcare pentru a instrui. Acestea sunt instrucțiuni privind pozițiile conferențiarilor, deși nu sunt obligatorii.
4. Fiecare casă își numește membrii conferinței.

Determinările Comitetului Conferinței Congresului

După deliberare, confidenții pot face una sau mai multe recomandări. De exemplu, comitetul poate recomanda (1) ca Camera să se retragă din toate sau anumite modificări ale acesteia; (2) ca Senatul să se retragă din dezacordul său cu privire la toate sau anumite amendamente ale Camerei și să fie de acord cu același lucru; sau (3) că comisia de conferință nu este în măsură să fie de acord în totalitate sau în parte. De obicei, însă, există un compromis.
Pentru a-și încheia activitatea, majoritatea delegațiilor Camerei și Senatului la conferință trebuie să semneze raportul conferinței.
Raportul conferinței propune un nou limbaj legislativ, care este prezentat ca o modificare a proiectului de lege original adoptat de fiecare cameră. Raportul conferinței include, de asemenea, o declarație explicativă comună, care documentează, printre altele, istoricul legislativ al proiectului de lege.
Raportul conferinței merge direct la etajul fiecărei camere pentru vot; nu poate fi modificat. Legea bugetului Congresului din 1974 limitează dezbaterea Senatului asupra rapoartelor conferinței privind facturile de reconciliere bugetară la 10 ore.

Alte tipuri de comisii

• Comitetele permanente: Aceste comisii permanente constituite în conformitate cu regulile permanente ale Senatului și se specializează în luarea în considerare a anumitor domenii. În septembrie 2016, Senatul are în prezent 16 comisii permanente, potrivit Senate.gov.
• Comisiile mixte: Aceste comisii includ apartenența din ambele case ale Congresului. Comitetele mixte sunt înființate cu jurisdicții restrânse și de regulă nu au autoritate pentru a raporta legislația.
• Comitetele speciale sau selecte sunt stabilite de Senat pentru o anumită perioadă de timp pentru a întreprinde un anumit studiu sau investigație. Aceste comisii pot avea sau nu autoritatea de a raporta legislația Senatului.