Cum neologismele păstrează engleza vie

Un neologism este un cuvânt, o expresie sau o utilizare recent concepute. Este, de asemenea, cunoscut sub numele de monedă. Nu toate neologismele sunt cu totul noi. Unele sunt noi utilizări pentru cuvintele vechi, în timp ce altele rezultă din combinații noi de cuvinte existente. Ei mențin limba engleză vie și modernă.

O serie de factori determină dacă un neologism va rămâne în jurul limbii. „Rareori un cuvânt va intra într-o utilizare obișnuită”, a spus scriitorul Rod L. Evans în cartea sa din 2012 „Tyrannosaurus Lex”, „dacă nu seamănă destul de clar cu alte cuvinte”. 

Ce calități ajută să supraviețuiască un nou cuvânt?

Susie Dent, în „Raportul de limbă: engleză în mișcare, 2000-2007”, discută doar ceea ce face ca un nou cuvânt să aibă succes și unul care are șanse mari să rămână în uz.

"În anii 2000 (sau noutyies, oughties, sau fermoare), un cuvânt nou conceput a avut o oportunitate fără precedent de a fi auzit dincolo de creatorul său original. Cu acoperire media de 24 de ore și spațiul infinit al internetului, lanțul de urechile și gurile nu au fost niciodată mai lungi, iar repetarea unui cuvânt nou astăzi durează o fracțiune din timpul pe care l-ar fi luat acum 100, sau chiar 50, acum ani. Dacă, atunci, doar cel mai mic procent de cuvinte noi îl fac în actualitate dicționare, care sunt factorii determinanți în succesul lor? "

„Foarte aproximativ vorbind, există cinci contribuitori primari la supraviețuirea unui cuvânt nou: utilitatea, ușurința pentru utilizator, expunerea, durabilitatea subiectului pe care îl descrie și asociațiile potențiale sau extensiile sale. Dacă un cuvânt nou îndeplinește aceste criterii solide, reprezintă o șansă foarte bună de includere în lexicul modern. "

Când să folosești neologisme

Iată câteva sfaturi despre momentul în care neologismele sunt utile din „Ghidul stilului economist” din 2010.

"O parte din forța și vitalitatea limbii engleze este disponibilitatea sa de a primi cuvinte și expresii noi și de a accepta noi semnificații pentru cuvintele vechi."

„Cu toate acestea, aceste semnificații și utilizări pleacă adesea la fel de repede cât au ajuns”.

"Înainte de a apuca ultima utilizare, pune-ți câteva întrebări. Este posibil să treci testul timpului? Dacă nu, îl folosești pentru a arăta cât de fain ești? A devenit deja un clișeu? Face o treabă? nici un alt cuvânt sau expresie nu face la fel de bine? Oare acesta jefuiește limbajul unui sens util sau bine plăcut? Este adaptat pentru a face proza ​​scriitorului mai clară, mai crocantă, mai eufonie, mai ușor de înțeles - cu alte cuvinte, mai bună? Sau pentru a face să pară mai mult cu el (da, a fost mișto odată, la fel de mișto, acum este cool), mai pompos, mai birocratic sau mai corect politic - cu alte cuvinte, mai rău? "

Ar trebui ca limba engleză să alunge neologismele?

Brander Matthews a comentat ideea că schimbările evolutive ale limbii ar trebui să fie interzise în cartea sa „Eseuri despre engleză” în 1921.

"În ciuda protestelor exacerbate ale susținătorilor autorității și tradiției, o limbă vie creează cuvinte noi, pe măsură ce acestea ar fi necesare; conferă semnificații noi cuvintelor vechi; împrumută cuvinte din limbi străine; își modifică uzurile pentru a obține directivitate și pentru a atinge viteză. Adesea, aceste noutăți sunt scârbitoare, dar pot câștiga acceptarea dacă se aprobă pentru majoritate. Acest conflict ireprosibil între stabilitate și mutație și între autoritate și independență poate fi observat în toate epocile în evoluția tuturor limbilor, în greacă și în Latină în trecut, precum și în engleză și franceză în prezent. "

„Credința că o limbă ar trebui să fie„ fixtă ”, adică făcută stabilă sau, cu alte cuvinte, interzisă să se modifice în vreun fel, a fost deținută de o mulțime de savanți în secolele XVII și XVIII. Erau mai familiari cu limbile moarte, în care vocabularul este închis și în care utilizarea este petrificată, decât au fost cu limbile vii, în care există mereu o diferențiere continuă și o extensie neîntreruptă. A „fixa” o limbă vie este în sfârșit un vis inactiv, și dacă s-ar putea produce acest lucru, ar fi o calamitate îngrozitoare. Din fericire, limbajul nu este niciodată în controlul exclusiv al savanților, nu le aparține singure, deoarece sunt adesea înclinați să creadă; aparține tuturor celor care îl au ca mamă. -limbă."