Maghiară și finlandeză

Izolarea geografică este un termen utilizat în mod obișnuit în biogeografie pentru a explica modul în care o specie s-ar putea diverge în două specii distincte. Ceea ce este adesea trecut cu vederea este modul în care acest mecanism servește ca o forță motrice majoră pentru multe diferențe culturale și lingvistice între diferite populații umane. Acest articol explorează un astfel de caz: divergența maghiară și finlandeză.

Originile familiei de limbi finno-ugrene

Cunoscută și sub numele de familie de limbi fino-ugrene, familia de limbi uralice este formată din treizeci și opt de limbi vii. Astăzi, numărul vorbitorilor fiecărei limbi variază enorm de la treizeci (votian) la paisprezece milioane (maghiară). Lingviștii unesc aceste limbi diverse cu un strămoș comun ipotetic numit limbajul proto-uralic. Această limbă ancestrală comună se presupune că a avut originea în Munții Urali între 7.000 și 10.000 de ani în urmă.

Originea poporului maghiar modern este teoretizată pentru a fi maghiarii care au locuit în pădurile dense din partea de vest a munților Ural. Din motive necunoscute, au migrat în Siberia occidentală la începutul erei creștine. Acolo, aceștia erau vulnerabili la atacurile militare ale armatelor estice, precum hunii.

Mai târziu, maghiarii au format o alianță cu turcii și au devenit o putere militară formidabilă care a atacat și a luptat în întreaga Europă. Din această alianță, multe influențe turcești sunt evidente în limba maghiară chiar și astăzi. După ce au fost izgoniti de peceneni în 889 CE, oamenii maghiari au căutat o nouă casă, în cele din urmă stabilindu-se pe versanții exteriori ai Carpaților. Astăzi, urmașii lor sunt maghiari care încă locuiesc pe Valea Dunării.

Poporul finlandez s-a despărțit de grupul de limbi proto-urale în urmă cu aproximativ 4.500 de ani, călătorind spre vest din Munții Ural până la sudul Golfului Finlandei. Acolo, acest grup s-a împărțit în două populații; unul s-a stabilit în ceea ce este acum Estonia, iar celălalt s-a mutat spre nord în Finlanda modernă. Prin diferențe de regiune și de-a lungul a mii de ani, aceste limbi s-au divergent în limbi unice, finlandeză și estonă. În Evul Mediu, Finlanda a fost sub control suedez, evident din influența semnificativă suedeză prezentă în limba finlandeză astăzi.

Divergența finlandeză și maghiară

Diaspora familiei de limbi uralice a dus la izolarea geografică între membri. De fapt, în această familie de limbi există un tipar clar între distanță și divergența lingvistică. Unul dintre cele mai evidente exemple ale acestei divergențe drastice este relația dintre finlandeză și maghiară. Aceste două ramuri majore s-au împărțit cu aproximativ 4.500 de ani în urmă, comparativ cu limbile germanice, a căror divergență a început cu aproximativ 2.000 de ani în urmă.

Dr. Gyula Weöres, lector la Universitatea din Helsinki la începutul secolului XX, a publicat mai multe cărți despre lingvistică uralică. În Albumul Finlanda-Ungaria (Suomi-Unkari Albumi), dr. Weöres explică faptul că există nouă limbi uralice independente care formează un „lanț lingvistic” de la valea Dunării până la coasta Finlandei. Maghiară și finlandeză există la capetele polare opuse ale acestui lanț lingvistic. Maghiarul este și mai izolat datorită istoriei de cucerire a oamenilor în timp ce călătorea prin Europa spre Ungaria. Excluzând maghiara, limbile uralice formează două lanțuri lingvistice continue geografice de-a lungul căilor navigabile majore.

Cuplând această vastă distanță geografică cu câteva mii de ani de dezvoltare independentă și o istorie foarte diferită, întinderea diversiunii de limbă între finlandeză și maghiară nu este surprinzătoare.

Finlandeză și maghiară

La prima vedere, diferențele dintre maghiară și finlandeză par copleșitoare. De fapt, nu numai vorbitorii de finlandeză și maghiară sunt neînțelegători reciproc, dar maghiara și finlandeza diferă semnificativ în ordinea de bază a cuvintelor, fonologie și vocabular. De exemplu, deși ambele se bazează pe alfabetul latin, maghiara are 44 de litere, în timp ce finlandeză are doar 29 în comparație.

La o inspecție mai atentă a acestor limbi, mai multe tipare dezvăluie originea lor comună. De exemplu, ambele limbi utilizează un sistem elaborat de cazuri. Acest sistem de cazuri folosește o rădăcină de cuvinte și apoi vorbitorul poate adăuga mai multe prefixe și sufixe pentru a-l adapta pentru nevoile lor specifice.

Un astfel de sistem duce uneori la cuvinte extrem de lungi, caracteristice multor limbi Uralice. De exemplu, cuvântul maghiar „megszentségteleníthetetlenséges” se traduce prin „un lucru care este aproape imposibil de făcut nepoliticos”, provenit inițial din cuvântul rădăcină „szent”, adică sfânt sau sacru.

Poate cea mai semnificativă asemănare între aceste două limbi este numărul relativ mare de cuvinte maghiare cu omologi finlandezi și invers. Aceste cuvinte obișnuite, în general, nu sunt exact similare, dar pot fi urmărite spre o origine comună în cadrul familiei de limbi uralice. Finlandeză și maghiară împărtășesc aproximativ 200 din aceste cuvinte și concepte comune, cele mai multe dintre ele vizând concepte cotidiene, cum ar fi părți ale corpului, mâncare sau membri ai familiei..

În concluzie, în ciuda neinteligibilității reciproce a vorbitorilor din limba maghiară și finlandeză, ambele provin dintr-un grup proto-uralic care locuia în Munții Ural. Diferențele în modelele și istoriile migrației au dus la izolarea geografică între grupurile de limbi, care la rândul lor au dus la evoluția independentă a limbii și culturii..