Definiție și exemple de inter-limbaj

Interlingualitatea este tipul de limbă sau sistem lingvistic folosit de cursanții de limbi secundare și străine care se află în proces de învățare a unei limbi țintă. Pragmatica inter-lingvistică este studiul modurilor în care vorbitorii nativii dobândesc, înțeleg și folosesc tiparele lingvistice sau actele de vorbire într-o a doua limbă.

Teoria inter-limbajelor este, în general, creditată lui Larry Selinker, un profesor american de lingvistică aplicată al cărui articol „Interlanguage” a apărut în numărul din ianuarie 1972 al revistei Revista internațională de lingvistică aplicată în predarea limbilor străine.

Exemple și observații

„[Interlanguage] reflectă evoluția sistemului de reguli al cursantului și rezultă dintr-o varietate de procese, inclusiv influența primei limbi („ transfer ”), interferența contrastantă din limba țintă și suprageneralizarea regulilor recent întâlnite." (David Crystal, „Un dicționar de lingvistică și fonetică”)

Fosilizare

"Procesul de învățare a unei a doua limbi (L2) este caracteristic neliniar și fragmentar, marcat de un peisaj mixt de progresie rapidă în anumite zone, dar mișcare lentă, incubare sau chiar stagnare permanentă în altele. Un astfel de proces are ca rezultat un limbaj sistem cunoscut sub numele de „interlanguage” (Selinker, 1972), care, în diferite grade, se apropie de cel al limbii țintă (TL). În cea mai timpurie concepție (Corder, 1967; Nemser, 1971; Selinker, 1972), inter-limbajul este metaforic a la jumătatea casei dintre prima limbă (L1) și TL, de aceea „inter”. L1 este presupus limbajul sursă care oferă materialele de construcție inițiale pentru a fi amestecate treptat cu materialele preluate din TL, rezultând forme noi care nu sunt nici în L1 și nici în TL. Această concepție, deși lipsită de sofisticare din punctul de vedere al mulți cercetători contemporani L2, identifică o caracteristică definitorie a învățării L2, cunoscută inițial ca „fosilizare” (Selinker, 1972) și mai târziu, denumită în general „incompletitudine” (Schachter, 1988, 1996), în raport cu versiunea ideală a unui monolingv vorbitor nativ. S-a afirmat că noțiunea de fosilizare este ceea ce „stimulează” domeniul de achiziție a limbii a doua (SLA) în existență (Han și Selinker, 2005; Long, 2003).

„Astfel, o preocupare fundamentală în cercetarea L2 a fost aceea că elevii se opresc în mod obișnuit din atingerea asemănătoare cu ținta, adică competența vorbitorului nativ monolingual, în unele sau toate domeniile lingvistice, chiar și în medii în care aportul pare abundent, motivația pare puternică și oportunitatea practicii comunicative este din belșug. " (ZhaoHong Han, „Interlingue și fosilizare: spre un model analitic” din „Lingvistica aplicată contemporană: predarea și învățarea limbilor străine”)

Gramatica universală

"Câțiva cercetători au subliniat destul de devreme necesitatea de a lua în considerare gramaticile interlinguage la propriu în ceea ce privește principiile și parametrii U [niversal] G [rammar], susținând că nu ar trebui să comparăm elevii L2 cu vorbitorii nativi ai L2 ci, în schimb, să ne gândim dacă gramaticile inter-lingvistice sunt sisteme de limbaj natural (de exemplu, DuPlessis și colab., 1987; Finer și Broselow, 1986; Liceras, 1983; Martohardjono și Gair, 1993; Schwartz și Sprouse, 1994; White, 1992b). Acești autori au a arătat că elevii L2 pot ajunge la reprezentări care într-adevăr reprezintă contul de intrare L2, deși nu în același mod ca gramatica unui vorbitor nativ. Problema, atunci, este dacă reprezentarea inter-limbaj este o posibil gramatică, nu dacă este identică cu gramatica L2. "(Lydia White,„ Cu privire la natura reprezentării inter-lingvistice "din" Manualul de a doua limbă ")

psiholingvistică

"[T] el semnificația teoriei inter-limbajelor constă în faptul că este prima încercare de a ține cont de posibilitatea încercărilor conștiente ale cursantului de a controla învățarea lor. A fost această opinie care a inițiat o extindere a cercetării în procesele psihologice în dezvoltarea inter-limbajului. al cărui scop a fost să stabilească ce fac elevii pentru a ajuta la facilitarea propriei lor învățări, adică, care sunt strategiile de învățare pe care le folosesc (Griffiths & Parr, 2001). Totuși, se pare că cercetarea strategiilor de învățare ale lui Selinker, cu excepția transferului , nu a fost preluat de alți cercetători. " (Višnja Pavičić Takač, „Strategii de învățare a vocabularului și achiziție de limbi străine”)