Citate din „Pentru cine sunt clopotele”

Romanul lui Ernest Hemingway, „Pentru cine sunt clopotele”, publicat în 1940, îl urmărește pe Robert Jordan, un tânăr expert de luptă și de demolare a gherilelor americane, în timpul războiului civil spaniol, în timp ce a complotat să arunce un pod în timpul unui atac asupra orașului Segovia.

Alături de „The Old Man and the Sea”, „A Farewell to Arms” și „The Sun Also Rises”, „For Who the Bell Tolls” este considerată una dintre cele mai populare lucrări ale lui Hemingway, citate în conversațiile și clasele de engleză din întreaga lume. Statele Unite până în ziua de azi.

Următoarele citate exemplifică elocvența și ușurința cu care Hemingway a abordat tulburările și conflictele războiului civil spaniol.

Context și setare

„Pentru cine Tolls Bell” se bazează foarte mult pe experiența proprie a lui Hemingway care raportează condițiile din Spania în timpul războiului civil spaniol, ca jurnalist al Alianței de Ziare din America de Nord. El a văzut brutalitatea războiului și ce i-a făcut luptătorilor autohtoni și străini pentru și împotriva guvernării fasciste ale vremii.

Religia a jucat un rol important în Spania, deși protagonistul poveștii lui Hemingway s-a prins de existența lui Dumnezeu. În capitolul 3, bătrânul partizan Anselmo și-a dezvăluit bătălia internă când a spus lui Iordan: „Dar cu noi, fără Dumnezeu, cred că este un păcat să ucizi. A lua viața altuia este pentru mine foarte grav. ori de câte ori este necesar, dar nu sunt din cursa lui Pablo. "

În capitolul 4, Hemingway descrie cu stăpânire bucuriile vieții orașului, întrucât Iordania ia în considerare plăcerea de a bea absint atunci când este departe de Paris:

„Au rămas foarte puține și o ceașcă a luat locul actelor de seară, a tuturor serilor vechi în cafenele, a tuturor castanilor care ar fi înflorit acum în această lună, a marilor cai lente ai bulevarde exterioare, magazine de carte, chioșcuri și galerii, din Parc Montsouris, din Buffalo Stade și din Butte Chaumont, din Guaranty Trust Company și Ile de la Cité, din vechiul hotel Foyot și de a fi capabil să citească și să se relaxeze seara; despre toate lucrurile pe care le-a plăcut și le-a uitat și care i-a revenit când a gustat acea opacă, amară, amorțitoare a limbii, încălzirea creierului, încălzirea stomacului, alchimia lichidă care schimbă ideile. "

Pierderi

În capitolul 9, Agustin spune: "Pentru a face război tot ce ai nevoie este inteligență. Dar pentru a câștiga ai nevoie de talent și de material", dar această observație aproape ușoară este umbrită în Capitolul 11, când Iordanul se prinde cu ororile pe care omenirea este capabilă să comită:

"Ați auzit doar declarația pierderii. Nu l-ați văzut pe tată să cadă, deoarece Pilar l-a făcut să vadă fasciștii să moară în acea poveste pe care i-a spus-o prin curent. Știați că tatăl a murit într-o curte sau împotriva unui zid, sau într-un câmp sau livadă, sau noaptea, în luminile unui camion, lângă un drum.Văzuse luminile mașinii de pe dealuri și auziți împușcăturile și după aceea coborâți la drum și găsiți cadavrele Nu ai văzut mama împușcată, nici sora, nici fratele. Ai auzit despre asta; ai auzit împușcăturile și ai văzut cadavrele. "

Mid-Roman Reprieve

La jumătatea drumului „Pentru cine sunt clopotele”, Hemingway îi permite protagonistului o salvare din război într-un mod neașteptat: frigul liniștit al iernii. În capitolul 14, Hemingway o descrie la fel de palpitantă ca bătălia:

"A fost ca emoția bătăliei, cu excepția faptului că a fost curat ... Într-o furtună de zăpadă părea întotdeauna, pentru o perioadă, ca și cum nu ar exista dușmani. Pe furtună de zăpadă, vântul ar putea sufla un balan, dar a suflat o curățenie albă și aerul era plin de un alb de conducere și toate lucrurile s-au schimbat, iar atunci când vântul s-a oprit va fi liniștea. Aceasta a fost o furtună mare și s-ar putea să se bucure de el. S-a stricat totul, dar s-ar putea să vă bucurați de el. "

Viata si moarte

Unul dintre partizani este rănit mortal în capitolul 27 și este descris ca „deloc frică de moarte, dar a fost supărat că se află pe acest deal, care era folositor doar ca loc unde să moară ... Moartea nu era nimic și nu avea nicio imagine despre asta nici teamă de asta în mintea lui. " În timp ce stătea, el a continuat să se gândească la moarte și la omologul ei:

"Trăirea era un șoim pe cer. Viața era un borcan de apă de pământ, în praful treierii, cu bobul scurs și pleava sufla. Viața era un cal între picioarele tale și o carabină sub un picior și un deal și un vale și un pârâu cu copaci de-a lungul ei și partea îndepărtată a văii și dealurile de dincolo ".

Dragoste

Poate că cele mai memorabile citate din „Pentru cine Tolls Bell” au fost despre viață și moarte, ci despre dragoste. În capitolul 13 Hemingway descrie Iordania și Maria, o tânără care se luptă cu partizanii, mergând pe o pajiște de munte: