Cuvinte redutive

A reduplicativ este un cuvânt sau lexeme (cum ar fi Mama) care conține două părți identice sau foarte similare. Se mai numesc cuvinte precum acestea tautonyms. Procesul morfologic și fonologic de formare a unui cuvânt compus prin repetarea totală sau parțială a acestuia este cunoscut sub numele de dublare. Elementul repetat se numește a reduplicant.

David Crystal a scris în cea de-a doua ediție Enciclopedia Cambridge a limbii engleze:

"Elemente cu constituenți de vorbire identici, cum ar fi bună și DIN-DIN, sunt rare. Ceea ce este normal este ca o singură vocală sau consoană să se schimbe între primul element constitutiv și cel de-al doilea, cum ar fi vezi-a văzut și statie emisie-receptie.
"Reduplicativele sunt utilizate într-o varietate de moduri. Unii pur și simplu imită sunete: ding-dong, arc-wow. Unii sugerează mișcări alternative: flip-flop, ping-pong. Unii se descurcă:  dilly-dally, wishy-washy. Și unii intensifică sensul: teeny-weeny, tip-top. Reduplicarea nu este un mijloc major de creare a lexemelor în engleză, dar este poate cel mai neobișnuit. "
(Cambridge Univ. Press, 2003)

caracteristici

Reduplicativele pot rima, dar nu sunt necesare. Probabil că au o figură de sunet reprezentată în ele, întrucât aliterarea (repetarea consoanelor) și asonanța (repetarea sunetelor vocale) ar fi obișnuite într-un cuvânt sau o frază care nu se schimbă prea mult între părțile sale, cum ar fi în aceasta de Patrick B. Oliphant, „Corectează-mă dacă greșesc: dispozitivul este conectat la flingflang conectat la watzis, watzis conectat la doo-tată conectat la Ding Dong.“

Conform „Cadoul Gobului: Morselele istoriei limbii engleze” de Kate Burridge:

"Majoritatea formelor ... duplicate implică o joacă pe rima cuvintelor. Rezultatul poate fi o combinație de două cuvinte existente, cum ar fi puterea florii și Cultura-vulture, dar, de obicei, unul dintre elemente este lipsit de sens, ca în superduper, sau ambele, ca în nehotărât. Acum, mi s-a părut a doua zi că un număr mare de aceste jingle prostii încep cu „h”. A se gandi la hoity-toity, higgledy-piggledy, hanky-panky, Hokey-Pokey, hob-nob, Heebie-Jeebies, hocus-pocus, Hugger-Mugger, Hurly-Burly, Hodge-Podge, Hurdy-Gurdy, Hubbub, Hullabaloo, Harumscarum, helter-skelter, hurry-scurry, hooley-dooley și nu uitați Humpty Dumpty. Și acestea sunt doar câteva! "
(HarperCollins Australia, 2011)

Reduplicativele diferă de cuvintele ecou prin faptul că există mai puține reguli în formarea reduplicativilor.

Reductive împrumutate

Istoria reduplicativelor în limba engleză începe în epoca engleză modernă timpurie (EMnE), care era cam la sfârșitul secolului al XV-lea. În cea de-a treia ediție a „O biografie a limbii engleze”, C.M. Millward și Mary Hayes au remarcat: 

"Cuvintele reduse nu apar deloc până la perioada EMnE. Când apar, de obicei, sunt împrumuturi directe dintr-o altă limbă, cum ar fi portugheza dodo (1628), spaniolă grugru (1796) și motmot (1651), franceză haha „șanț” (1712) și Maori kaka (1774). Chiar și cuvintele de pepinieră Mama și papa au fost împrumutate din franceză în secolul al XVII-lea. Asa si asa este probabil singura formație nativă din perioada EMnE; este înregistrat pentru prima dată în 1530. "
(Wadsworth, 2012)

Morfologice și fonologice

Sharon Inkelas a scris în „Studii despre reduplicare” că există două metode separate, producând două tipuri diferite sau subseturi de reduplicare: duplicarea fonologică și reducerea morfologică. "Mai jos enumerăm câteva criterii pentru a determina când un efect de copiere este reduplicarea și când este duplicarea fonologică.

(1) Duplicarea fonologică are un scop fonologic; Reducția morfologică servește un proces morfologic (fie prin faptul că este un proces de formare a cuvintelor în sine, fie prin permiterea unui alt proces de formare a cuvintelor ...).
(2) Duplicarea fonologică implică un singur segment fonologic ...; reduplicarea morfologică implică un întreg component morfologic (afix, rădăcină, tulpină, cuvânt), potențial trunchiat la un constituent prosodic (mora, silaba, picior).
(3) Duplicarea fonologică implică, prin definiție, identitate fonologică, în timp ce reducerea morfologică implică o identitate semantică, nu neapărat fonologică.
(4) Duplicarea fonologică este locală (o consoană copiată este o copie a celei mai apropiate consoane, de exemplu), în timp ce reduplicarea morfologică nu este neapărat locală. "(" Teoria morfologică a dublării: dovezi pentru dublarea morfologică în reduplicare ", ed. De Bernhard Hurch. Walter de Gruyter, 2005)