Romeo și Julieta din „Povești frumoase din Shakespeare”

E. Nesbit oferă această adaptare a celebrei piese, Romeo si Julieta de William Shakespeare.

Prezentare generală a familiilor Montagu și Capulet

Au fost odată în Verona două mari familii numite Montagu și Capulet. Amândoi erau bogați și presupunem că erau la fel de sensibili, în majoritatea lucrurilor, ca și alți oameni bogați. Dar pentru un singur lucru, au fost extrem de prosti. Între cele două familii a existat o ceartă veche și veche și, în loc să o facă ca niște oameni rezonabili, au făcut un fel de animal de companie din cearta lor și nu au lăsat-o să moară. Așa încât un Montagu nu ar vorbi cu un Capulet dacă ar întâlni unul pe stradă - nici un Capulet la un Montagu - sau dacă vor vorbi, trebuia să spună lucruri nepoliticoase și neplăcute, care se încheiau adesea într-o luptă. Și relațiile și slujitorii lor erau la fel de nechibzuite, astfel încât luptele de pe stradă și duelurile și inconfortabilitatea de acest gen au crescut mereu din cearta Montagu-și-Capulet..

Lord Capulet's cina cea mare și dansul

Acum, Lordul Capulet, șeful acelei familii, a dat o petrecere - o cină grandioasă și un dans - și a fost atât de ospitalier încât a spus că oricine ar putea veni la ea, cu excepția (desigur) Montagues. Dar era un tânăr Montagu pe nume Romeo, care își dorea foarte mult să fie acolo, pentru că Rosaline, doamna pe care o iubea, fusese întrebată. Această doamnă nu fusese niciodată deloc amabilă cu el și nu avea niciun motiv să o iubească; dar faptul că a vrut să iubească pe cineva și, întrucât nu o văzuse pe doamna potrivită, era obligat să iubească pe cea greșită. Așa că, la marea petrecere a lui Capulet, a venit, alături de prietenii lui Mercutio și Benvolio.

Bătrânul Capulet i-a întâmpinat cu multă amabilitate pe el și pe cei doi prieteni ai săi, iar tânărul Romeo s-a mutat printre mulțimea de oameni de curte îmbrăcați în catifea și satin, bărbații cu haine de sabie bijuterii și gulere și femeile cu pietre strălucitoare pe piept și brațe și pietre de preț stabilite în brâuurile lor strălucitoare. Romeo era și el cel mai bun și, deși purta o mască neagră peste ochi și nas, toată lumea putea vedea prin gura și părul său și modul în care își ținea capul, că era de douăsprezece ori mai frumos decât oricine altcineva din cameră.

Când Romeo a pus ochii pe Julieta

În mijlocul dansatorilor, a văzut o doamnă atât de frumoasă și atât de îndrăgită încât din acel moment nu a mai dat niciodată un gând acelei Rosaline pe care crezuse că o iubește. Și s-a uitat la această altă doamnă tânără, în timp ce se mișca în dansul din satinul alb și perlele sale, și toată lumea părea zadarnică și lipsită de valoare în comparație cu ea. Și spunea asta, sau ceva de genul acesta, când Tybalt, nepotul doamnei Capulet, auzindu-și vocea, îl știa că este Romeo. Tybalt, fiind foarte supărat, s-a dus imediat la unchiul său și i-a spus cum un Montagu venise neinvitat la sărbătoare; dar bătrânul Capulet era prea bine un domn pentru a fi discret cu orice bărbat sub propriul său acoperiș, și a făcut ca Tybalt să fie liniștit. Dar acest tânăr a așteptat doar o șansă de a se certa cu Romeo.

Între timp, Romeo și-a făcut drum spre doamna corectă și i-a spus cu cuvinte dulci că el o iubește și a sărutat-o. Tocmai atunci mama ei a trimis-o, apoi Romeo a aflat că doamna pe care i-a pus speranțele inimii era Julieta, fiica Domnului Capulet, dușmanul său jurat. Așa că a plecat, întristându-se într-adevăr, dar iubind-o cu atât mai puțin.

Atunci Juliet i-a spus asistentei:

"Cine este acel domn care nu ar dansa?"

„Numele lui este Romeo și un Montagu, singurul fiu al marelui tău dușman”, a răspuns asistenta.

Scena balconului

Apoi Juliet se duse în camera ei și se uită pe fereastra ei, peste frumoasa grădină verde-cenușie, unde luna strălucea. Iar Romeo era ascuns în acea grădină printre copaci - pentru că nu putea suporta să meargă imediat fără să încerce să o vadă din nou. Așa că, fără să știe că va fi acolo, a vorbit cu voce tare secretul ei și a spus grădinii liniștite cum îl iubea pe Romeo.

Iar Romeo a auzit și s-a bucurat dincolo de măsură. Ascuns mai jos, el și-a ridicat privirea și i-a văzut chipul corect în lumina lunii, încadrat în pâlpâitorii înfloriți care se ridicau în jurul ferestrei ei și, în timp ce privea și asculta, se simțea ca și cum ar fi fost dusă într-un vis și așezat de ceva magician din grădina aceea frumoasă și fermecată.

- Ah, de ce sunteți numit Romeo? spuse Juliet. "De când te iubesc, ce contează cum te cheamă?"

"Sună-mă, dar dragoste, și voi fi nou botezat, de acum nu voi mai fi Romeo", a strigat el, pășind în lumina plină de lună albă din umbra chiparoșilor și a balcanelor care îl ascunseseră.

La început s-a înspăimântat, dar când a văzut că era Romeo însuși și nici un străin, și ea s-a bucurat și, el stând în grădina de dedesubt și ea aplecându-se de la fereastră, au vorbit mult timp împreună, fiecare încercând să găsească cele mai dulci cuvinte din lume, pentru a face acea discuție plăcută pe care iubitorii o folosesc. Și povestea a tot ce au spus, și muzica dulce pe care vocalele le-au făcut împreună, sunt expuse într-o carte de aur, unde copiii voștri o vor putea citi pentru voi în fiecare zi.

Și timpul a trecut atât de repede, așa cum se întâmplă pentru oamenii care se iubesc și sunt împreună, încât, când a venit timpul să se despartă, parcă se întâlniseră, dar acel moment - și, într-adevăr, nu știau să se despartă.

- Vă voi trimite mâine, a spus Juliet.

Și, în sfârșit, cu lenevire și dor, și-au spus la revedere.

Juliet intră în camera ei și o perdea întunecată îi făcu geamul luminos. Romeo a plecat prin grădina nemișcată și rouă ca un bărbat în vis.

Casatoria

A doua zi dimineață, foarte devreme, Romeo s-a dus la preotul Friar Laurence și, spunându-i toată povestea, l-a rugat să se căsătorească cu Julieta fără întârziere. Iar asta, după unele discuții, preotul a consimțit să facă.

Așa că, atunci când Juliet și-a trimis-o pe bătrâna asistentă la Romeo în acea zi să știe ce și-a propus să facă, bătrâna a luat înapoi un mesaj că totul este bine și că toate lucrurile sunt gata pentru căsătoria Julietului și Romeo a doua zi dimineață.

Tinerii îndrăgostiți s-au temut să ceară consimțământul părinților pentru căsătoria lor, așa cum ar trebui să facă tinerii, din cauza acestei vechi certuri nechibzuite dintre Capulete și Montague.

Friar Laurence era dispus să îi ajute pe tinerii îndrăgostiți în secret pentru că a crezut că atunci când au fost căsătoriți, părinții lor ar putea fi anunțați în curând și că meciul ar putea pune capăt fericit bătrânei certuri.

Așa că a doua zi dimineață devreme, Romeo și Julieta s-au căsătorit la chilia lui Friar Laurence și s-au despărțit de lacrimi și sărutări. Iar Romeo a promis că va intra în grădină în acea seară, iar asistenta a pregătit o scară cu funie, care să se lase jos de la fereastră, pentru ca Romeo să poată urca și să vorbească cu draga lui soție în liniște și singur.

Dar chiar în acea zi s-a întâmplat un lucru îngrozitor.

Moartea lui Tybalt, Julieta's Văr

Tybalt, tânărul care fusese atât de îngrozitor când mergea Romeo la sărbătoarea Capuletului, l-a întâlnit pe el și pe cei doi prieteni ai săi, Mercutio și Benvolio, pe stradă, l-au chemat pe Romeo un ticălos și l-au rugat să se lupte. Romeo nu voia să se lupte cu vărul Julietului, dar Mercutio și-a tras sabia, iar el și Tybalt s-au luptat. Și Mercutio a fost ucis. Când Romeo a văzut că acest prieten era mort, a uitat totul, cu excepția furiei față de omul care l-a ucis, iar el și Tybalt s-au luptat până când Tybalt a murit.

Romeo's Banirea

Așa că, chiar în ziua nunții sale, Romeo l-a ucis pe vărul dragului său Julieta și a fost condamnat să fie alungat. Bietul Julieta și tânărul ei soț s-au cunoscut într-adevăr în acea noapte; a urcat scara de frânghie printre flori și a găsit fereastra ei, dar întâlnirea lor a fost una tristă și s-au despărțit de lacrimi amare și de inimi grele pentru că nu au putut ști când ar trebui să se întâlnească din nou.

Acum tatăl lui Julieta, care, desigur, habar nu avea că este căsătorit, și-a dorit să se căsătorească cu un domn pe nume Paris și a fost atât de supărat când a refuzat, încât s-a grăbit să-l întrebe pe fratele Laurence ce ar trebui să facă. El a sfătuit-o să se prefacă că este de acord, apoi a spus:

"Îți voi da un proiect care te va face să pari să fii mort două zile, iar atunci când te vor duce la biserică, va fi să te îngropi și să nu te căsătorești cu tine. Te vor pune în seif gândindu-te că ești mort și înainte să te trezești pe Romeo și voi fi acolo să te ocup de tine. Vei face asta sau îți este frică? "

"O voi face; nu-mi vorbi de frică!" spuse Juliet. Și s-a dus acasă și i-a spus tatălui ei că se va căsători cu Parisul. Dacă ar fi vorbit și i-ar fi spus tatălui ei adevărul ... ei bine, atunci aceasta ar fi fost o altă poveste.

Lordul Capulet a fost foarte încântat să-și ia singur drumul și a început să-și invite prietenii și să pregătească sărbătoarea nunții. Toată lumea a stat toată noaptea, căci erau multe de făcut și foarte puțin timp pentru a face asta. Lordul Capulet era nerăbdător să se căsătorească cu Juliet, pentru că a văzut că este foarte nefericită. Desigur, se temea cu adevărat de soțul ei Romeo, dar tatăl ei credea că se întristează pentru moartea vărului ei Tybalt și el credea că căsătoria îi va da altceva la care să se gândească..

Tragedia

Dimineața devreme, asistenta a venit să o sune pe Julieta și să o îmbrace pentru nunta ei; dar nu s-a trezit, iar în cele din urmă, asistenta a strigat brusc - "Vai! vai! ajută! ajutor! Doamna mea a murit! O, bine, o zi în care m-am născut!"

Lady Capulet a intrat în fugă, apoi Lordul Capulet și Lordul Paris, mirele. Acolo stătea Julieta rece, albă și lipsită de viață, și toată plânsul lor nu o putea trezi. Deci a fost o îngropare în acea zi în loc de a se căsători. Între timp, fratele Laurence trimisese un mesager la Mantua cu o scrisoare către Romeo care îi spunea despre toate aceste lucruri; și toate ar fi fost bine, doar mesagerul a întârziat și nu a putut merge.

Dar veștile rele călătoresc repede. Slujitorul lui Romeo, care știa secretul căsătoriei, dar nu despre moartea prefăcută a lui Julieta, a auzit de înmormântarea ei și s-a grăbit la Mantua să-i spună Romeo cum tânăra sa soție era moartă și zăcea în mormânt.

"E chiar asa?" strigă Romeo, frânt de inimă. - Atunci o să mă întind în noaptea Julietului.

Și și-a cumpărat o otravă și s-a dus direct în Verona. S-a repezit la mormântul unde zăcea Julieta. Nu era un mormânt, ci o boltă. Deschise ușa și tocmai coborâse treptele de piatră care duceau la boltă unde se aflau toți Capuletii morți când auzi o voce în spatele lui chemându-l să se oprească.

Contele Paris, care în acea zi trebuia să se căsătorească cu Julieta.

"Cum îndrăznești să vii aici și să deranjezi cadavrele moarte ale Capuletilor, ticăloasă Montagu?" strigă Parisul.

Bietul Romeo, pe jumătate înnebunit de durere, a încercat totuși să răspundă cu blândețe.

- Vi s-a spus, spuse Paris, că dacă te-ai întors la Verona, trebuie să moară.

- Într-adevăr, trebuie, a spus Romeo. "Am venit aici pentru nimic altceva. Bine, blândă tinerețe, lăsați-mă! O, mergeți înainte de a-ți face vreun rău! Te iubesc mai bine decât mine - pleacă - lasă-mă aici -"

Apoi Paris a spus: „Te sfid și te arestez ca un felon”, iar Romeo, în mânia și disperarea lui, și-a tras sabia. Au luptat și Parisul a fost ucis.

În timp ce sabia lui Romeo l-a străpuns, Paris a strigat - "Oh, sunt ucis! Dacă ești milostiv, deschide mormântul și pune-mă cu Julieta!"

Iar Romeo a spus: „În credință, o voi face”.

Și l-a dus pe mortul în mormânt și l-a așezat pe lângă draga Julieta. Apoi el a îngenuncheat de Julieta și a vorbit cu ea, a ținut-o în brațele sale și a sărutat-o ​​pe buzele ei reci, crezând că este moartă, în timp ce ea se apropia tot mai aproape de momentul trezirii ei. Apoi a băut otrava și a murit lângă iubita și soția sa.

Acum a venit fratele Laurence când era prea târziu și a văzut tot ce s-a întâmplat - apoi bietul Juliet s-a trezit din somn pentru a-și găsi soțul și prietenul ei amândoi morți lângă ea..

Zgomotul luptei i-a adus și pe alți oameni pe loc și Friar Laurence, auzindu-i, a fugit și Julieta a fost lăsată în pace. Văzu cupa care ținuse otrava și știa cum s-au întâmplat toate și, din moment ce nu i-a mai rămas otravă pentru ea, își trase pumnalul Romeo și o împinge prin inima ei - și așa, căzând cu capul pe sânul Romeo, ea a murit. Și aici se încheie povestea acestor iubiți credincioși și cei mai nefericiți.

* * * * * * * *

Și când bătrânii oameni au știut de la fratele Laurence despre tot ceea ce s-a întâmplat, s-au întristat nespus și acum, văzând toată răutatea ceartă răutăcioasă a lor, s-au pocăit de ea, și peste trupurile copiilor lor morți, au strâns mâinile. în cele din urmă, în prietenie și iertare.