Biroul Freedmenilor

Biroul Refugiaților, Libertăților și Țărilor Abandonate, cunoscut și sub denumirea de Freedmen's Bureau a fost înființat în 1865 pentru a ajuta afro-americanii nou eliberați și albați strămutați în urma Războiului Civil.

Biroul Freedmen’s a furnizat afro-americanilor și albilor eliberați adăpost, hrană, asistență pentru angajare și educație.

Biroul Freedmen’s este considerat prima agenție federală dedicată bunăstării sociale a americanilor. 

De ce a fost înființat Biroul Freedmenilor?

În februarie 1862, aboliționistul și jurnalistul George William Curtis i-a scris Departamentului Trezorerie sugerând crearea unei agenții federale care să ajute oamenii înroși. Luna următoare, Curtis a publicat un editorial care pleda pentru o astfel de agenție. Drept urmare, abolitionisti precum Francis Shaw au inceput sa faca lobby pentru o astfel de agentie. Atât Shaw, cât și Curtis au asistat senatorul Charles Sumner la proiectul de lege al Freedmen - unul dintre primii pași pentru crearea Biroului Freedmen.

În urma Războiului Civil, Sudul a fost devastat - fermele, căile ferate și drumurile au fost distruse, iar aproximativ patru milioane de afro-americani, care au fost eliberați, încă nu aveau alimente sau adăpost. Mulți erau și analfabeți și doreau să urmeze școala. 

Congresul a înființat Biroul Refugiaților, al Libertăților și al Pământurilor Abandonate. Această agenție a fost cunoscută și sub numele de Freedmen's Bureau în martie 1865. Creată ca agenție temporară, Biroul Freedmen a făcut parte din Departamentul de Război, care era condus de generalul Oliver Otis Howard.

Oferind asistență atât afro-americanilor, cât și albilor care au fost strămutați în urma Războiului Civil, Biroul Freedmen a oferit adăpost, îngrijiri medicale de bază, asistență la muncă și servicii educaționale. 

Opoziția lui Andrew Johnson față de Biroul Freedmenilor

La doar un an de la înființare, Congresul a adoptat o altă Lege a Biroului Freedmen. Drept urmare, Biroul Freedmen nu avea să se prezinte doar pentru alți doi ani, dar armata americană a primit ordin să protejeze drepturile civile ale afro-americanilor din fostele state confederate.

Cu toate acestea, fostul președinte Andrew Johnson a vetat proiectul de lege. La scurt timp după ce Johnson i-a trimis pe generalii John Steedman și Joseph Fullerton pe site-urile de turism ale Biroului Freedmen's. Scopul turneului generalilor a fost să dezvăluie că Biroul Freedmenilor nu a avut succes. Cu toate acestea, mulți sud-afro-americani au sprijinit Biroul Freedmen din cauza ajutorului și protecției oferite. 

Congresul a adoptat actul Freedmen's Bureau pentru a doua oară în iulie 1866. Deși Johnson a vetat din nou actul, Congresul a înlocuit acțiunea sa. Drept urmare, Legea Biroului Freedmen a devenit lege. 

Ce alte obstacole s-au confruntat cu Freedmen’s Bureau?

În ciuda resurselor pe care Biroul Freedmen-ului le-a putut oferi afro-americanilor nou eliberați și albilor strămutați, agenția s-a confruntat cu multe probleme.

Biroul Freedmen’s nu a primit niciodată finanțare suficientă pentru a oferi persoanelor nevoiașe. În plus, Biroul Freedmen-ului avea doar aproximativ 900 de agenți în toate statele sudice.

Și pe lângă opoziția prezentată de Johnson în existența Biroului Freedmen, sudicii albi au apelat la reprezentanții lor politici la nivel local și de stat pentru a pune capăt activității Biroului Freedmen. În același timp, mulți nordici albi s-au opus ideii de a oferi alinare numai afro-americanilor în urma războiului civil. 

Ceea ce a dus la dispariția Biroului Libertăților?

În iulie 1868, Congresul a adoptat o lege care închidea Biroul Freedmenilor. Până în 1869, generalul Howard încheiase majoritatea programelor asociate cu Biroul Freedmenilor. Singurul program care a rămas în funcțiune a fost serviciile educaționale. Biroul Freedmenilor s-a închis complet în 1872.

După închiderea Biroului Freedmen, editorialistul George William Curtis a scris: „Nicio instituție nu a fost niciodată mai necesară și nici una nu a fost mai utilă”. În plus, Curtis a fost de acord cu argumentul că Biroul Freedmenilor a evitat un „război de curse”, care a permis Sudului să se reconstruiască în urma războiului civil.