Orașul istoric Olmec din San Lorenzo

Cultura Olmec a prosperat de-a lungul coastei golfului Mexicului de la aproximativ 1200 î.C. până la 400 B.C. Unul dintre cele mai importante situri arheologice asociate acestei culturi este cunoscut sub numele de San Lorenzo. Odată, acolo era un mare oraș. Numele original a fost pierdut în timp. Considerat de unii arheologi ca fiind primul adevărat oraș Mesoamerican, San Lorenzo a fost un centru foarte important al comerțului, religiei și puterii politice din Olmec în timpul zilei sale.

Locație

San Lorenzo este situat în statul Veracruz, la aproximativ 38 km (60 km) de Golful Mexic. Olmecii nu ar fi putut selecta un site mai bun pentru a-și construi primul mare oraș. Situl a fost inițial o insulă mare în mijlocul râului Coatzacoalcos, deși cursul râului s-a schimbat de atunci și acum curge doar pe o parte a sitului. Insula dispunea de o creastă centrală, suficient de înaltă pentru a scăpa de orice inundații. Câmpii inundabili de-a lungul râului au fost foarte fertili. Locația este aproape de sursele de piatră care au fost utilizate pentru realizarea sculpturilor și a clădirilor. Între râul de pe ambele părți și creasta centrală înaltă, situl a fost ușor apărat de atacurile inamice.

Ocupația din San Lorenzo

San Lorenzo a fost ocupat pentru prima oară în jurul anului 1500 î.Hr., făcându-l unul dintre cele mai vechi situri din America. A fost găzduit de trei așezări timpurii, denumite Ojochí (1500-1350 î.C.), Bajío (1350-1250 î.C.) și Chichárras (1250-1150 î.C.). Aceste trei culturi sunt considerate pre-olmec și sunt identificate în mare parte de tipurile de olărit. Perioada Chicharrás începe să arate caracteristici identificate ulterior drept Olmec. Orașul a atins apogeul în perioada 1150 - 900 B.C. înainte de a cădea în declin. Aceasta este denumită epoca San Lorenzo. S-ar putea să fi fost vreo 13.000 de locuitori la San Lorenzo în timpul înălțimii puterii sale (Cyphers). Orașul a intrat apoi în declin și a trecut în perioada Nacaste între 900 și 700 B.C. Nacaste nu a avut abilitățile strămoșilor lor și a adăugat puțin în modul de artă și cultură. Situl a fost abandonat pentru câțiva ani înainte de epoca Palangana (600-400 î.C.). Acești locuitori de mai târziu au contribuit cu câteva movile mici și un teren de bilă. Apoi, situl a fost abandonat mai bine de o mie de ani înainte de a fi reocupat în timpul perioadei clasice târzii a civilizației mesoamericane, dar orașul nu și-a recăpătat niciodată gloria anterioară.

Situl arheologic

San Lorenzo este un sit răspândit care include nu numai metropola de odinioară a San Lorenzo, ci mai multe orașe mai mici și așezări agricole care au fost controlate de oraș. Au existat așezări secundare importante la Loma del Zapote, unde râul s-a aflat în sudul orașului și El Remolino, unde apele s-au convergut spre nord. Cea mai importantă secțiune a sitului este pe creasta, unde trăiau clase de nobilime și preoți. Partea vestică a crestei este cunoscută sub numele de „compus regal”, întrucât era acasă la clasa conducătoare. Această zonă a dat un tezaur de artefacte, în special de sculpturi. Ruinele unei structuri importante, „palatul roșu”, se găsesc și acolo. Alte repere includ un apeduct, monumente interesante împrăștiate în jurul sitului și mai multe gropi artificiale cunoscute sub numele de "lagunas", al căror scop este încă neclar..

stonework

Foarte puțin din cultura olmecă a supraviețuit până în zilele noastre. Clima din zonele joase aburite unde au locuit a distrus orice cărți, locașuri de înmormântare și obiecte din stofă sau lemn. Prin urmare, cele mai importante rămășițe ale culturii Olmec sunt arhitectura și sculptura. Din fericire pentru posteritate, olmecii au fost pietriști talentați. Erau capabili să transporte sculpturi mari și blocuri de piatră pentru zidărie pe distanțe de până la 60 de kilometri (37 mile). Pietrele au fost probabil plutite o parte din drum pe plute puternice. Apeductul de la San Lorenzo este o capodoperă a ingineriei practice. Sute de jgheaburi și funduri de bazalt sculptate în mod similar cu o greutate de multe tone au fost prevăzute astfel încât să promoveze curgerea apei până la destinația sa, care a fost o cisternă în formă de rață desemnată Monumentul 9 de către arheologi.

Sculptură

Olmecii au fost mari artiști și cea mai remarcabilă caracteristică din San Lorenzo este, fără îndoială, câteva zeci de sculpturi care au fost descoperite pe șantier și în siturile secundare din apropiere precum Loma del Zapote. Olmecii erau renumiți pentru sculpturile lor detaliate ale capetelor colosale. Zece dintre aceste capete au fost găsite la San Lorenzo. Cea mai mare dintre ele este înaltă de aproape zece metri. Se consideră că aceste capete masive de piatră înfățișează conducătorii. La Loma del Zapote din apropiere, doi „gemeni” finiți sculptati, aproape identici, se confruntă cu doi jaguari. Există, de asemenea, mai multe tronuri masive din piatră. În total, zeci de sculpturi au fost găsite în San Lorenzo și în jurul său. Unele dintre statui au fost sculptate în lucrări anterioare. Arheologii cred că statuile au fost folosite ca elemente în scene cu sens religios sau politic. Piesele vor fi mutate laborios pentru a crea scene diferite.

Politică

San Lorenzo era un centru politic puternic. Ca unul dintre primele orașe din America de Sud - dacă nu primul - nu a avut adevărați rivali contemporani și a condus asupra unei zone întinse. În împrejurimile imediate, arheologii au descoperit numeroase așezări și locuințe mici, în mare parte situate pe dealuri. Așezările mai mici au fost conduse probabil de către membrii sau numirile familiei regale. Au fost găsite sculpturi mai mici în aceste așezări periferice, ceea ce sugerează că au fost trimise acolo din San Lorenzo, ca formă de control cultural sau religios. Aceste site-uri mai mici au fost utilizate în producția de alimente și alte resurse și au fost de folos strategic în plan militar. Familia regală a condus acest mini-imperiu de pe înălțimile San Lorenzo.

Declin și importanță

În ciuda începutului său promițător, San Lorenzo a căzut într-o scădere abruptă și cu 900 B. C. a fost o umbră a fostului său sine. Orașul va fi abandonat câteva generații mai târziu. Arheologii nu știu cu adevărat de ce gloria lui San Lorenzo a dispărut atât de curând după epoca sa clasică. Există totuși câteva indicii. Multe dintre sculpturile ulterioare au fost sculptate din altele anterioare, iar unele sunt doar pe jumătate finalizate. Acest lucru sugerează că, probabil, orașe sau triburi rivale au ajuns să controleze mediul rural, ceea ce face dificilă achiziția de noi pietre. O altă explicație posibilă este aceea că, dacă populația ar fi oarecum declinată, nu ar fi suficientă forță de muncă pentru cariera și transportul materialelor noi.

Era în jurul anului 900 î.C. este, de asemenea, istoric legat de unele schimbări climatice, care ar fi putut afecta negativ San Lorenzo. Fiind o cultură relativ primitivă, în curs de dezvoltare, oamenii din San Lorenzo au rezistat pe o mână de culturi de bază, vânătoare și pescuit. O schimbare bruscă a climei ar putea afecta aceste culturi, precum și animalele sălbatice din apropiere.

San Lorenzo, deși nu este un loc spectaculos pentru vizitatori precum Chichén Itzá sau Palenque, este totuși un oraș istoric și un sit arheologic extrem de important. Olmecul este cultura „părinte” a tuturor celor care au venit mai târziu în Mesoamerica, inclusiv maya și aztecii. Ca atare, orice perspectivă obținută din cel mai vechi oraș important are o valoare culturală și istorică inestimabilă. Este nefericit faptul că orașul a fost atacat de către jefuitori și multe artefacte neprețuite au fost pierdute sau pierdute fără valoare, fiind scoase din locul lor de origine.

Este posibil să vizitați situl istoric, deși multe dintre sculpturi se găsesc în prezent în altă parte, cum ar fi Muzeul Național de Antropologie din Mexic și Muzeul de Antropologie Xalapa.

surse

Coe, Michael D. „Mexic: De la Olmec la Azteci”. Ancient People and Places, Rex Koontz, ediția a VII-a, Thames & Hudson, 14 iunie 2013.

Cyphers, Ann. „San Lorenzo, Veracruz”. Arqueología Mexicana, nr. 87, 2019.

Diehl, Richard. „Olmecii: prima civilizație a Americii”. Ancient Peoples & Places, Hardcover, Thames & Hudson, 31 decembrie 2004.