Istoria Igrometrului

Un higrometru este un instrument folosit pentru a măsura conținutul de umiditate - adică umiditatea - aerului sau a oricărui alt gaz. Igrometrul este un dispozitiv care a avut multe încarnări. Leonardo da Vinci a construit primul higrometru brut în anii 1400. Francesco Folli a inventat un higrometru mai practic în 1664.
În 1783, fizicianul și geologul elvețian, Horace Bénédict de Saussure a construit primul higrometru folosind un păr uman pentru a măsura umiditatea.

Acestea se numesc higrometre mecanice, pe baza principiului că substanțele organice (părul uman) se contractă și se extind ca răspuns la umiditatea relativă. Contracția și dilatarea mișcă un ecartament.

Psihomometru cu bulă uscată și umedă

Cel mai cunoscut tip de higrometru este „psihomometrul cu becuri uscate și umede”, cel mai bine descris ca două termometre cu mercur, unul cu o bază umezită, unul cu o bază uscată. Apa de la baza umedă se evaporă și absoarbe căldura, determinând scăderea lecturii termometrului. Folosind un tabel de calcul, pentru a determina umiditatea relativă se utilizează citirea din termometrul uscat și scăderea de citire din termometrul umed. În timp ce termenul „psihometru” a fost inventat de un german Ernst Ferdinand August, fizicianul din secolul al XIX-lea Sir John Leslie (1776-1832) este adesea creditat că a inventat dispozitivul. 

Unele higrometre folosesc măsurătorile modificărilor rezistenței electrice, folosind o bucată subțire de clorură de litiu sau alt material semiconductiv și măsoară rezistența, care este afectată de umiditate.

Alți inventatori de higrometru

Robert Hooke: Un contemporan al secolului al XVII-lea al lui Sir Isaac Newton a inventat sau îmbunătățit o serie de instrumente meteorologice precum barometrul și anemometrul. Igrometrul său, privit ca primul higrometru mecanic, a folosit coaja de ovăz, pe care a remarcat-o ondulată și necurlată în funcție de umiditatea aerului. Celelalte invenții ale lui Hooke includ articulația universală, un prototip timpuriu al respiratorului, scăparea de ancoră și arcul de echilibru, ceea ce a făcut posibile ceasuri mai precise. Cel mai faimos, însă, a fost primul care a descoperit celule. 

John Frederic Daniell: În 1820, chimist și meteorolog britanic, John Frederic a inventat un higrometru cu punct de rouă, care a fost utilizat pe scară largă pentru a măsura temperatura la care aerul umed ajunge într-un punct de saturație. Daniel este cel mai cunoscut pentru inventarea celulei Daniell, o îmbunătățire față de celula voltaică folosită în istoria timpurie a dezvoltării bateriei.