Istoria tranzistorului

Tranzistorul este o mică invenție influentă care a schimbat cursul istoriei într-un mod mare pentru computere și toate electronice.

Istoria calculatoarelor

Puteți privi calculatorul ca fiind format din mai multe invenții sau componente diferite. Putem numi patru invenții cheie care au avut un impact uriaș asupra calculatoarelor. Un impact suficient de mare încât pot fi denumite o generație de schimbare.

Prima generație de calculatoare depindea de invenția tuburilor de vid; pentru a doua generație a fost tranzistoare; pentru al treilea, a fost circuitul integrat; iar a patra generație de calculatoare a apărut după inventarea microprocesorului.

Impactul tranzistoarelor

Tranzistoarele au transformat lumea electronică și au avut un impact imens asupra proiectării computerului. Tranzistoarele fabricate din semiconductori au înlocuit tuburile în construcția calculatoarelor. Înlocuind tuburile de vid voluminoase și nesigure cu tranzistoare, computerele pot acum să îndeplinească aceleași funcții, folosind mai puțină putere și spațiu.

Înainte de tranzistoare, circuitele digitale erau compuse din tuburi de vid. Povestea computerului ENIAC vorbește despre despre dezavantajele tuburilor vidate în calculatoare. Un tranzistor este un dispozitiv compus din materiale semiconductoare (germaniu și siliciu) care pot conduce și izola tranzistoarele pot comuta și modula curentul electronic.

Tranzistorul a fost primul dispozitiv conceput pentru a acționa atât ca emițător, transformând undele sonore în unde electronice, cât și rezistor, controlând curentul electronic. Numele tranzistor provine de la „trans” al transmițătorului și „sistor” al rezistorului.

Inventorii tranzistorului

John Bardeen, William Shockley și Walter Brattain au fost toți oameni de știință la laboratoarele de telefonie Bell din Murray Hill, New Jersey. Cercetau comportamentul cristalelor de germaniu ca semiconductori în încercarea de a înlocui tuburile de vid ca relee mecanice în telecomunicații.

Tubul de vid, folosit pentru a amplifica muzica și vocea, a făcut practic apelul pe distanțe lungi, dar tuburile au consumat energie, au creat căldură și au ars rapid, necesitând o întreținere ridicată.

Cercetarea echipei a fost pe punctul de a ajunge la un final nesfârșit atunci când ultima încercare de a încerca o substanță mai pură ca punct de contact a condus la invenția primului amplificator tranzistor „punct-contact”. Walter Brattain și John Bardeen au fost cei care au construit tranzistorul punct-contact, format din două contacte cu folie de aur, așezate pe un cristal de germaniu.

Când se aplică curent electric la un singur contact, germaniul crește rezistența curentului care curge prin celălalt contact. William Shockley s-a îmbunătățit la activitatea lor creând un tranzistor de joncțiune cu „sandvișuri” de germaniu de tip N și P. În 1956, echipa a primit Premiul Nobel pentru fizică pentru invenția tranzistorului.

În 1952, tranzistorul de joncțiune a fost folosit pentru prima dată într-un produs comercial, un aparat auditiv Sonotone. În 1954, a fost fabricat primul radio tranzistor, Regency TR1. John Bardeen și Walter Brattain au scos un brevet pentru tranzistorul lor. William Shockley a solicitat un brevet pentru efectul de tranzistor și un amplificator de tranzistor.