Ipoteza Lagului Colonial

În lingvistică, decalaj colonial este ipoteza că varietățile coloniale ale unei limbi (precum engleza americană) se schimbă mai puțin decât varietatea vorbită în țara mamă (engleza britanică).

Această ipoteză a fost puternic contestată încă de la termen decalaj colonial a fost inventat de lingvistul Albert Marckwardt în cartea sa engleza americana (1958). De exemplu, într-un articol din Cambridge History of the English English, volumul 6 (2001), Michael Montgomery concluzionează că, în ceea ce privește engleza americană, „dovada citată pentru decalajul colonial este selectivă, adesea ambiguă sau tendențioasă și departe de a indica faptul că engleza americană în oricare dintre soiurile sale este mai arhaică decât inovatoare. "

Exemple și observații

• "Acești supraviețuitori post-coloniali ai fazelor anterioare ale culturii țării-mamă, luați în combinație cu păstrarea caracteristicilor lingvistice anterioare, au făcut ceea ce aș dori să numesc un decalaj colonial. Vreau să sugerez prin acest termen nimic altceva decât cel dintr-o civilizație transplantată, cum este, în mod incontestabil, a noastră, anumite trăsături pe care le posedă rămân statice într-o perioadă de timp. Transplantul are ca rezultat, de obicei, un interval de timp înainte ca organismul, fie că este geraniu sau păstrăv de pârâu, să fie adaptat noului său mediu. Nu există niciun motiv pentru care același principiu nu ar trebui să se aplice unui popor, limbii și culturii sale. "(Albert H. Marckwardt, engleza americana. presa Universitatii Oxford, 1958)

Lag colonial în engleza americană

• "A existat de mult timp o credință populară că limbile separate de țările lor de origine, precum un mugure smuls din tulpina sa, au încetat să se dezvolte. Acest fenomen a fost numit decalaj colonial, și au fost mulți - inclusiv, în special, Noah Webster - care au argumentat în special pentru aplicabilitatea sa la engleza americană. Dar, deși limbile coloniale din Lumea Nouă ar fi putut fi izolate de patria lor, aceste limbi nu au fost afectate de călătoria lor în Lumea Nouă. Întârzierea colonială este, după cum spune lingvistul David Crystal, „o simplificare considerabilă”. Limbajul, chiar și izolat, continuă să se schimbe. "(Elizabeth Little, Călătoria limbii: călătorii în țară în căutarea limbilor din America. Bloomsbury, 2012)
• „Cu schimbările de limbă în curs, se susține adesea că coloniile urmăresc evoluțiile lingvistice ale țării-mamă cu o întârziere din cauza distanței geografice. Acest conservatorism este denumit decalaj colonial. În cazul limbii engleze americane, de exemplu, este martor la modificările care au avut loc în auxiliarii modali poate sa și Mai. Poate sa câștigat teren în utilizările anterior asociate cu Mai mai devreme și mai rapid în Anglia decât în ​​coloniile americane (Kytö 1991).
  "Decalajul colonial nu este, însă, în dovadă cu toate schimbările lingvistice. În cazul sufixeilor prezenți la tensiune la persoana a treia, de exemplu, nu se poate observa o astfel de tendință." (Terttu Nevalainen, O introducere în engleza modernă timpurie. Oxford University Press, 2006)

Lag colonial în Noua Zeelandă engleză

• „Din cauza fragmentării comunităților de vorbire transplantate, copiii din populațiile de fondatori coloniali ar putea să nu aibă grupuri de colegi bine definite și modelele pe care le oferă; într-un astfel de caz, influența dialectelor din generația părinților ar fi mai puternică decât în ​​mai multe Situații lingvistice tipice. Acest lucru este valabil mai ales pentru copiii coloniștilor mai izolați. Drept urmare, dialectul care se dezvoltă în astfel de situații reflectă în mare măsură discursul generației anterioare, rămânând astfel în urmă.
  "[P] originea arental este adesea un predictor important al aspectelor vorbirii indivizilor. Aceasta oferă un anumit sprijin pentru noțiunea de decalaj colonial."(Elizabeth Gordon, Noua Zeelandă engleză: originile și evoluția sa. Cambridge University Press, 2004)
• „[T] iată o serie de caracteristici gramaticale din arhiva din Noua Zeelandă, care pot fi descrise ca arhaice, prin faptul că presupunem că acestea erau mai tipice limbii engleze din mijlocul secolului al XIX-lea decât din perioadele ulterioare. o serie de modificări gramaticale care au afectat engleza în Insulele Britanice în ultimii 200 de ani au început în sudul Angliei și s-au extins de acolo, ajungând mai târziu în nordul și sud-vestul englezilor - apoi în Scoția și Irlanda, dacă la toate - cu un interval de timp considerabil. Există o serie de caracteristici conservatoare pe casetele ONZE [proiectul englezesc „Origins of New Zealand Zeeland], care poate fi, fie, arhaic, regional sau englez, sau scoțian sau irlandez, sau toate patru. aceasta este utilizarea de pentru a infinitive, ca în Au trebuit să adune recoltele."(Peter Trudgill, Formarea New-Dialect: Inevitabilitatea limbii engleze coloniale. Oxford University Press, 2004)