Adresa inaugurală a lui John F. Kennedy

Discursul inaugural al lui John Kennedy este unul dintre cele mai memorabile discursuri politice ale secolului trecut. Dependența tânărului președinte de citate biblice, metafore, paralelism și antiteză amintește unele dintre discursurile puternice ale lui Abraham Lincoln. Cea mai cunoscută linie din adresa lui Kennedy („Nu cereți…”) este un exemplu clasic de chiasmus.

În cartea sa Fantomele Casei Albe (Simon & Schuster, 2008), jurnalistul Robert Schlesinger (fiul istoricului Arthur Schlesinger, Jr., consilier Kennedy) prezintă câteva dintre calitățile distinctive ale stilului oratoric al lui John Kennedy:

Cuvintele scurte și clauzele au fost ordinea, cu simplitatea și claritatea obiectivului. Un „idealist fără iluzii” auto-descris, JFK a preferat o abordare rece, cerebrală și a avut o mică utilizare pentru expresiile floride și proza ​​complexă. Îi plăcea aliterarea, „nu numai din motive de retorică, ci pentru a consolida amintirea publicului despre raționamentul său”. Gustul său pentru fraza contrapuntală - niciodată negociază din frică, dar niciodată nu se teme să negocieze - a ilustrat neplăcerile sale pentru opiniile și opțiunile extreme.

În timp ce citiți discursul lui Kennedy, luați în considerare modul în care metodele sale de exprimare contribuie la forța mesajului său.

Adresa inaugurală a lui John F. Kennedy

(20 ianuarie 1961)

Vicepreședinte Johnson, domnule președinte, domnul judecător-șef, președintele Eisenhower, vicepreședintele Nixon, președintele Truman, reverendul cler, concetățeni, observăm astăzi nu o victorie a partidului, ci o sărbătoare a libertății - simbolizând un sfârșit, ca precum și un început - reînnoirea semnificativă, precum și schimbarea. Căci am jurat în fața voastră și a Atotputernicului Dumnezeu același jurământ solemn, prescris de strămoșii noștri, prescris acum aproape un secol și trei sferturi.

Lumea este foarte diferită acum. Căci omul ține în mâinile sale muritoare puterea de a aboli toate formele de sărăcie umană și toate formele de viață umană. Și totuși, aceleași credințe revoluționare pentru care au luptat strămoșii noștri sunt încă în discuție pe tot globul - credința că drepturile omului nu provin din generozitatea statului, ci din mâna lui Dumnezeu.

Nu îndrăznim să uităm astăzi că suntem moștenitorii acelei prime revoluții. Lasă cuvântul să iasă din acest timp și din acest loc, pentru prieten și dușman, că torța a fost transmisă unei noi generații de americani - născuți în acest secol, temperați de război, disciplinați de o pace dură și amară, mândri de moștenirea noastră străveche și nedorind să asistăm sau să permitem anularea lentă a drepturilor omului pentru care această națiune a fost întotdeauna angajată și pentru care suntem dedicați astăzi acasă și în întreaga lume.

Fiecare națiune să știe, dacă ne dorește bine sau bolnav, că vom plăti orice preț, vom suporta orice sarcină, vom întâmpina orice greutăți, vom susține orice prieten, ne vom opune oricărui dușman, pentru a asigura supraviețuirea și succesul libertății.

Atât de mult ne angajăm - și multe altele.

Acelor vechi aliați ale căror origini culturale și spirituale le împărtășim, ne angajăm loialitatea prietenilor credincioși. Uniti nu putem face nimic intr-o multitudine de proiecte de cooperare. Împărțit este puțin ce putem face - căci nu îndrăznim să întâmpinăm o provocare puternică în cotă și să ne despărțim.

Acelor popoare din colibe și sate din jumătatea globului care se străduiesc să rupă legăturile mizeriilor în masă, ne angajăm cele mai bune eforturi pentru a-i ajuta să se ajute pe ei înșiși, indiferent de perioada necesară - nu pentru că comuniștii ar putea să o facă, nu pentru că le căutăm voturile, dar pentru că este corect. Dacă o societate liberă nu îi poate ajuta pe mulți săraci, nu îi poate salva pe cei puțini bogați.

Spre republicile noastre surori de la sud de granița noastră, oferim un angajament special: să transformăm cuvintele noastre bune în fapte bune, într-o nouă alianță pentru progres, pentru a ajuta oamenii liberi și guvernele libere în alungarea lanțurilor sărăciei. Dar această revoluție pașnică a speranței nu poate deveni prada puterilor ostile. Să știm toți vecinii că ne vom alătura cu ei pentru a ne opune agresiunii sau subversiunii oriunde în America. Și anunță orice altă putere că această emisferă intenționează să rămână stăpânul propriei case.

Pentru acea adunare mondială a statelor suverane, Națiunile Unite, ultima noastră speranță cea mai bună într-o epocă în care instrumentele de război au depășit cu mult instrumentele de pace, ne reînnoim gajul de sprijin - pentru a împiedica să devină doar un forum pentru invective. , pentru a-și consolida scutul celor noi și a celor slabi - și pentru a lărgi zona în care scrierea ei poate fi.

În cele din urmă, națiunilor care s-ar face adversar, nu oferim o gajă, ci o solicitare: ca ambele părți să înceapă din nou căutarea păcii, înainte ca puterile întunecate de distrugere dezlănțuite de știință să înglobeze întreaga umanitate în autodistrugere planificată sau accidentală..

Nu îndrăznim să-i tentăm cu slăbiciune. Căci doar atunci când brațele noastre sunt suficiente dincolo de orice îndoială, putem fi siguri că nu vor fi niciodată angajați.