Legenda războinicilor călugări Shaolin

Mănăstirea Shaolin este cel mai renumit templu din China, renumit pentru kung fu care luptă călugării shaolin. Cu fețe uimitoare de forță, flexibilitate și rezistență la durere, Shaolin-urile au creat o reputație mondială ca războinici budiști finali.

Cu toate acestea, budismul este în general considerat a fi o religie pașnică, cu accent pe principii precum non-violența, vegetarianismul și chiar sacrificarea de sine pentru a evita rănirea celorlalți - cum, atunci, călugării Templului Shaolin au devenit luptători?

Istoria Shaolin începe în urmă cu aproximativ 1500 de ani, când un străin a ajuns în China din țări spre vest, aducând cu el o nouă religie de interpretare și se întinde până în China modernă, unde turiștii din întreaga lume vin să experimenteze afișe de vechile lor arte martiale și învățături.

Originea templului Shaolin

Legenda spune că în jurul anului 480 CE, un profesor budist rătăcitor a venit în China din India, cunoscut sub numele de Buddhabhadra, Batuo sau Fotuo în chineză. Potrivit mai târziu, Chan - sau în tradiția budistă japoneză, Zen -, Batuo a învățat că budismul ar putea fi transmis cel mai bine de la maestru la student, mai degrabă decât prin studiul textelor budiste.

În 496, împăratul Wei din Nord, Xiaowen, a dat fonduri Batuo pentru a înființa o mănăstire la sfântul Mt. Shaoshi în zona montană Song, la 30 de mile de capitala imperială Luoyang. Acest templu a fost numit Shaolin, cu „Shao” preluat din Muntele Shaoshi și „lin” însemnând „grove” - cu toate acestea, când Luoyang și dinastia Wi au căzut în 534, templele din zonă au fost distruse, inclusiv Shaolin.

Un alt profesor budist a fost Bodhidharma, care venea fie din India, fie din Persia. El a refuzat celebru să-l învețe pe Huike, un discipol chinez, și Huike și-a tăiat propriul braț pentru a-și dovedi sinceritatea, devenind primul rezultat al lui Bodhidharma..

De asemenea, Bodhidharma a petrecut 9 ani în meditație silențioasă într-o peșteră de deasupra lui Shaolin și o legendă spune că a adormit după șapte ani și și-a tăiat propriile pleoape, astfel încât să nu se mai poată întâmpla - pleoapele s-au transformat în primele tufe de ceai. când lovesc solul.

Shaolin în Sui și Early Tang Eras

În jurul anului 600, împăratul Wendi al noii dinastii Sui, care era el însuși budist, în ciuda curții sale confucianiste, i-a acordat lui Shaolin o proprietate de 1.400 de acri plus dreptul de a macina cereale cu o moară de apă. În acea perioadă, Sui a reunificat China, dar domnia sa a durat doar 37 de ani. Curând, țara s-a dizolvat din nou în febrile căpetenilor concurenti.

Averile Templului Shaolin s-au ridicat odată cu ascensiunea dinastiei Tang în 618, formată de un oficial rebel de la curtea Sui. Călugării shaolin au luptat faimos pentru Li Shimin împotriva șefului de război Wang Shichong. Li va continua să fie al doilea împărat Tang.

În ciuda asistenței lor anterioare, Shaolin și celelalte temple budiste din China s-au confruntat cu numeroase epurări, iar în 622 Shaolin a fost închis și călugării s-au întors cu forța la viață. Doar doi ani mai târziu, templul i s-a permis redeschiderea datorită serviciului militar pe care călugării săi l-au predat pe tron, dar în 625, Li Shimin a întors 560 de acri în moșia mănăstirii.

Relațiile cu împărații au fost neliniști pe tot parcursul secolului al VIII-lea, dar budismul Chan a înflorit în China și în 728, călugării au ridicat o stelă gravată cu povești despre ajutorul lor militar la tron ​​ca amintire pentru viitorii împărați..

Tranziția Tang to Ming și Epoca de Aur

În 841, împăratul Tang Wuzong s-a temut de puterea budiștilor, așa că a stricat aproape toate templele din imperiul său și i-a călcat pe călugări sau chiar uciși. Wuzong l-a idolatrat pe strămoșul său Li Shimin, așa că l-a cruțat pe Shaolin.

În 907, dinastia Tang a căzut, iar haoticele 5 dinastii și 10 perioade ale Regatului au decurs cu familia Song, în cele din urmă, a dominat și a lua stăpânire a regiunii până în 1279. Puține înregistrări ale destinului lui Shaolin în această perioadă supraviețuiesc, dar se știe că în 1125, a fost construit un altar la Bodhidharma, la o jumătate de mile de Shaolin.

După ce Cântecul a căzut în stăpânire, dinastia Yuan mongolă a guvernat până în 1368, distrugând Shaolin-ul încă o dată pe măsură ce imperiul său s-a prăbușit în timpul rebeliunii Hongjin (Turbanul Roșu) din 1351. Legenda spune că un Bodhisattva, deghizat în lucrător de bucătărie, a salvat templul, dar a fost de fapt ars la pământ.

Totuși, până în anii 1500, călugării din Shaolin erau renumiți pentru abilitățile lor de a lupta cu personalul. În 1511, 70 de călugări au murit luptând armatelor de bandiți și între 1553 și 1555, călugării au fost mobilizați pentru a lupta în cel puțin patru bătălii împotriva piraților japonezi. Secolul următor a dezvoltat metodele de luptă cu mâinile goale ale lui Shaolin. Cu toate acestea, călugării au luptat pe partea Ming în anii 1630 și au pierdut.