Sinele în filosofie

Ideea de sine joacă un rol central în filozofia occidentală, precum și în tradițiile indiene și în alte mari. Se pot discerne trei tipuri principale de opinii despre sine. Unul trece de la concepția lui Kant despre sinele rațional autonom, altul de la așa-numitele homo-economicus teorie, de descendență aristotelică. Ambele tipuri de opinii teoretizează independența primei persoane de mediul său biologic și social. Față de acestea, a fost propusă o perspectivă care vede sinele ca se dezvoltă organic într-un anumit mediu.

Locul Sinelui

Ideea sinelui acoperă un rol central în majoritatea ramurilor filosofice. De exemplu, în metafizică, sinele a fost văzut ca punctul de plecare al cercetării (atât în ​​tradițiile empirice, cât și în cele raționaliste) sau ca entitatea a cărei investigație este cea mai meritată și provocatoare (filozofia socratică). În etică și filosofie politică, eul este conceptul cheie pentru a explica libertatea voinței, precum și responsabilitatea individuală.

Sinele în filosofia modernă

În secolul al XVII-lea, cu Descartes, ideea sinelui ocupă un loc central în tradiția occidentală. Descartes a subliniat autonomie a primei persoane: îmi pot da seama că sunt existent indiferent de cum este lumea în care trăiesc. Cu alte cuvinte, pentru Descartes fundamentul cognitiv al gândirii mele este independent de relațiile sale ecologice; factori precum genul, rasa, statutul social, educația sunt irelevante pentru a surprinde ideea de sine. Această perspectivă asupra acestui subiect va avea consecințe cruciale pentru secolele următoare.

Perspective kantiene

Autorul care a dezvoltat perspectiva carteziană în cel mai radical și atrăgător mod este Kant. Potrivit lui Kant, fiecare persoană este o ființă autonomă capabilă să prevadă cursuri de acțiune care să transcende orice relație ecologică (obiceiuri, educație, gen, rasă, statut social, situație emoțională ...) O astfel de concepție despre autonomia sinelui va juca apoi un rolul central în formularea drepturilor omului: fiecare om are dreptul la astfel de drepturi tocmai datorită respectului pe care fiecare sine uman îl merită în măsura în care este un agent autonom. Perspectivele kantiene au fost declinate în mai multe versiuni diferite în ultimele două secole; ele constituie unul dintre cele mai puternice și interesante nuclee teoretice atribuindu-i un rol central sinelui.

Homo Economicus și Sinele

Asa numitul homo-economicus vederea vede fiecare om ca pe un agent individual al cărui rol principal pentru acțiune (sau, în unele versiuni extreme, unic) este interesul de sine. Atunci, în această perspectivă, autonomia omului este exprimată cel mai bine în încercarea de a-și îndeplini propriile dorințe. Deși în acest caz, o analiză a originii dorințelor poate încuraja luarea în considerare a factorilor ecologici, accentul teoriilor sinelui bazat pe homo-economic consideră fiecare agent ca un sistem izolat de preferințe, mai degrabă decât unul integrat cu mediul său.

Ecologic De sine

În cele din urmă, a treia perspectivă asupra sinelui îl vede ca un proces de dezvoltare care are loc într-un spațiu ecologic specific. Factorii precum sexul, sexul, rasa, statutul social, educația, educația formală, istoria emoțională joacă un rol în formarea sinelui. Mai mult, majoritatea autorilor din acest domeniu sunt de acord că eul este dinamic, o entitate care este în continuă realizare: autofecundare este un termen mai potrivit pentru a exprima o astfel de entitate.

Lecturi online suplimentare

Intrarea pe perspective feministe asupra sinelui la Enciclopedia lui Filosofie Stanford.

Intrarea pe punctul de vedere al lui Kant asupra sinelui la Enciclopedia lui Filosofie Stanford.