Sunete vocale și litere în limba engleză

Engleza scrisă are un alfabet de 26 de litere. Dintre cele 26, 20 sunt consoane proprii, cinci sunt vocale proprii, iar una, litera Y, poate fi fie o consoană, fie o vocală în funcție de utilizare. Vocalele corespunzătoare sunt A, E, I, O și U. Provenind din cuvântul latin pentru „voce”, vocalele sunt partea de vorbire care este creată de trecerea relativ liberă a respirației prin laringe și gură. Când gura este obstrucționată în timpul producerii vorbirii - cel mai adesea de limbă sau dinți - sunetul rezultat este o consoană.

O vocală, multe pronunții

Vocalele cuprind sunetele principale ale silabelor și formează o categorie majoră de foneme care sunt seturile distincte de sunete care permit unui ascultător să distingă un cuvânt de altul în vorbire. Engleza vorbită standard are aproximativ 20 de sunete vocale distincte, deși variațiile dialectale regionale reprezintă mai mult. După cum vă puteți imagina, cu fiecare simbolizând potențial mai multe sunete pe orice pagină scrisă, literele vocale sunt ținute ocupate.

Modul în care se pronunță o vocală în engleză depinde foarte mult de cine o pronunță și de unde provin. În prezent, există peste 160 de dialecte distincte în limba engleză în întreaga lume. De exemplu, engleza standard americană are mai puține distincții vocale decât engleza standard britanică sudică, așa că în timp ce un londonez din Mayfair ar pronunța probabil cuvintele „vesel”, „căsătoriți” și „Mary” în trei moduri distinct diferite, pentru majoritatea americanilor. toate trei sună cam la fel. Cu 29, Anglia are cel mai mare număr de dialecte distincte și asta nu ia în calcul nici dialectele din Țara Galilor, Scoția, Irlanda de Nord, Insula Manului sau Insulele Channel. Statele Unite au 27 de dialecte înregistrate; India se înscrie în 14 dialecte distincte, urmată îndeaproape de Irlanda cu 13, iar Australia cu 9.

Vocale lungi și scurte

În limba engleză, fiecare dintre vocale poate fi pronunțată mai mult decât într-un fel, dar cele mai frecvente două variații sunt pronunția lungă și pronunția scurtă. Aceste variații sunt adesea reprezentate de semne tipografice: un simbol curbat deasupra vocalei reprezintă o pronunție scurtă: ă, ĕ, ĭ, ŏ, ŭ, în timp ce pronunția lungă are o linie orizontală deasupra vocalei: ā, ē, ī, ō, ū.

Vocalele care au pronunții lungi sunt cel mai adesea modificate de o vocală secundară, care este, în general, silențioasă. În cuvinte precum „târziu” sau „ton”, se adaugă litera „e” pentru a modifica sunetul vocalului principal, în timp ce în cuvinte precum „capră” sau „bătaie”, vocala care modifică este litera „a” și în cuvinte precum „noapte”, „cavaler”, „zbor” și „drept”, vocala lungă „i” este modificată prin literele „gh”.

Fapte rapide: exemple de pronunție vocală scurtă și lungă

• Litera A-Pronunție scurtă: „Palaria mea s-a așezat pe covoraș”. (hăt, săt, măt); Pronunție lungă: "El a mâncat data pe farfuria mea." (āte, dāte, plāte)
• Scrisoarea E-Pronunție scurtă: „Ea și-a lăsat animalul de companie să se ude”. (lĕt, pĕt, gĕt, wĕt); Pronunție lungă: „Picioarele lui bat o retragere îngrijită”. (fēet, bēat, nēat, rētrēat)
• Scrisoarea I-Pronunție scurtă: "Spit out that gro pit and I renit!" (spĭt, pĭt, quĭt); Pronunție lungă: „Locul mușcăturii de la acarian era roșu”. (sīte, bīte, mīte.)
• Scrisoarea O-Pronunție scurtă: „Locul ăsta de pe oala are putregai.” (spŏt, pŏt, gŏt, rŏt); Pronunție lungă: „Am scris citatul pe notă”. (wrōte, quōte, nōte)
• Litera U-Pronunție scurtă: "A tăiat nuca cu un cuțit din coliba sa." (nucă, tăiat, colibă); Pronunție îndelungată: „Mutul de lauta lui era acut”. (lūte, mūte, acūte)

Vowel Pronunție Rulebreakers

Deși lungul și scurtul sunt cele mai frecvente pronunții vocale, multe cuvinte cu combinații vocale nu respectă aceste reguli. De exemplu, dublarea „o” în cuvântul „lună” produce un sunet lung u (ū), în timp ce „y” în „datorie” nu numai că modifică „u” la un sunet „ew”, ci mai degrabă că este tăcut. , se pronunță ca propria silabă cu un sunet lung „e” (ē). Cuvintele care trebuie pronunțate de la caz la caz - cum ar fi „aardvark”, „înălțime” și „dietă” pot fi și mai confuze pentru cei care învață prima engleză.

Utilizarea foneticii pentru a pronunța corect vocalele

Oricât de provocator poate fi să înveți fiecare pronunție corectă a vocalelor cu atât de multe reguli și excepții, există de fapt un sistem destul de ușor de învățat care te poate ajuta să te ghideze. Fonetica este ramura lingvisticii care se ocupă de modul în care vorbirea este produsă și oferă un sistem de simboluri scrise care reprezintă fiecare sunet component într-o limbă. Învățarea foneticii este un pas în plus în a ști să pronunți corect cuvintele, dar nu este dificil, iar rezultatele pot merita mult efortul. De fapt, actorii folosesc adesea fonetica pentru a descompune cuvintele în sunete componente atunci când li se cere să vorbească într-un dialect sau un accent care nu este o reflectare a vocii lor native.