Cuvintele hieroglif, pictograf și glif se referă la scrierea antică a imaginilor. Cuvântul hieroglif este format din două cuvinte grecești antice: hieros (sfânt) + glyphe (sculptură) care a descris vechea scriere sfântă a egiptenilor. Egiptenii, însă, nu au fost singurii oameni care au folosit hieroglife; acestea au fost încorporate în sculpturile din America de Nord, Centrală și de Sud și zona cunoscută acum sub numele de Turcia.
Hieroglifele sunt imagini cu animale sau obiecte care sunt folosite pentru a reprezenta sunete sau sensuri. Sunt similare cu literele, dar un singur hieroglif poate semnifica o silabă sau un concept. Exemple de hieroglife egiptene includ:
Hieroglifele sunt scrise în rânduri sau coloane. Pot fi citite de la dreapta la stânga sau de la stânga la dreapta; pentru a determina ce direcție să citiți, trebuie să priviți la figurile umane sau animale. Ei sunt întotdeauna cu fața spre începutul liniei.
Prima utilizare a hieroglifelor poate fi datată încă de la începutul epocii bronzului timpuriu (în jur de 3200 î.e.n.). Pe vremea grecilor și a romanilor antici, sistemul includea aproximativ 900 de semne.
Hieroglifele au fost folosite de mulți ani, dar a fost foarte dificil să le sculptați rapid. Pentru a scrie mai repede, cărturarii au dezvoltat un script numit Demotic, care era mult mai simplu. Peste mai mulți ani, scriptul Demotic a devenit forma standard de scriere; hieroglife au căzut în uz. În sfârșit, începând cu secolul al V-lea, nu a existat nimeni în viață care să poată interpreta scrierile egiptene antice.
În timpul anilor 1820, arheologul Jean-François Champollion a descoperit o piatră pe care se repetau aceleași informații în scrierea greacă, hieroglife și demotice. Această piatră, numită Piatra Rosetta, a devenit cheia pentru traducerea hieroglifelor.
În timp ce hieroglifele egiptene sunt celebre, multe alte culturi antice au folosit scrisul de imagini. Unii și-au sculptat hieroglifele în piatră; alții au apăsat să scrie în lut sau au scris pe piei sau materiale asemănătoare hârtiei.