Ce este Grand Bargain?

Termenul de mare chilipir este utilizat pentru a descrie un potențial acord între președintele Barack Obama și liderii congresului la sfârșitul anului 2012 cu privire la modul de a reduce cheltuielile și de a reduce datoria națională, evitând totodată reduceri abrupte de cheltuieli automate cunoscute sub numele de sechestrare sau faleza fiscală care urmează să aibă loc în următoarele an la unele dintre cele mai importante programe din Statele Unite.

Ideea unei mari tranzacții a existat încă din 2011, dar potențialul real a apărut în urma alegerilor prezidențiale din 2012, în care alegătorii au întors mulți din aceiași lideri la Washington, inclusiv Obama și unii dintre cei mai aprigi critici ai săi din Congres. Criza fiscală viitoare combinată cu o cameră polarizată și Senat a oferit drame mari în ultimele săptămâni din 2012, în timp ce parlamentarii au lucrat pentru a evita reducerile de sechestrare.

Detalii despre Grand Bargain

Termenul de mare chilipir a fost utilizat pentru că ar fi un acord bipartidist între președintele democrat și liderii republicani din Camera Reprezentanților, care au fost blocate cu privire la propunerile de politici în timpul primului său mandat la Casa Albă.

Printre programele care ar putea fi vizate reduceri substanțiale într-o mare afacere se numără așa-numitele programe de drept: Medicare, Medicaid și Securitate Socială. Democrații care au rezistat unor astfel de reduceri ar fi de acord cu aceștia dacă republicanii ar renunța la impozitele mai mari pe anumiți salariați cu venituri mari, așa cum ar fi impus Regula Buffett.

Istoria Marii Afaceri

Marea negociere privind reducerea datoriilor a apărut pentru prima dată în timpul primului mandat al lui Obama la Casa Albă. Dar negocierile cu privire la detaliile unui astfel de plan s-au dezvăluit în vara lui 2011 și nu au început niciodată în serios decât după alegerile prezidențiale din 2012.

Se pare că dezacordurile din prima rundă de negocieri au fost insistența Obama și a democraților asupra unui anumit nivel de noi venituri fiscale. Se spune că republicanii, în special membrii mai conservatori ai Congresului, s-au opus energic creșterii impozitelor peste o anumită sumă, în valoare de aproximativ 800 de milioane de dolari din venituri noi.

Însă, în urma re-alegerii lui Obama, președintele Camerei, John Boehner, din Ohio, părea să semnaleze disponibilitatea de a accepta impozite mai mari în schimbul reducerilor la programele de drept. "Pentru a obține sprijinul republican pentru noi venituri, președintele trebuie să fie dispus să reducă cheltuielile și să reducă programele de drepturi care sunt principalii factori ai datoriei noastre", a declarat Boehner reporterilor în urma alegerilor. „Suntem mai aproape decât crede cineva de masa critică necesară legislativ pentru a realiza reforma fiscală”.

Opoziția la Marele Scaun

Mulți democrați și liberali și-au exprimat scepticismul față de oferta lui Boehner și și-au exprimat opoziția față de reducerile din Medicare, Medicaid și Securitatea Socială. Ei au susținut că victoria decisivă a lui Obama i-a permis un anumit mandat privind menținerea programelor sociale și a rețelelor de siguranță ale națiunii. Aceștia au revendicat, de asemenea, reducerile în combinație cu expirarea atât a reducerilor fiscale din era Bush, cât și a reducerilor de impozite pe salarii din 2013, care ar putea trimite țara în recesiune.

Economicul liberal Paul Krugman, scris în The New York Times, a susținut că Obama nu ar trebui să accepte cu ușurință oferta republicană a unei noi tranzacții:

"Președintele Obama trebuie să ia o decizie, aproape imediat, cu privire la modul de a face față obstrucției republicane continue. Cât de departe ar trebui să ajungă pentru a răspunde cerințelor GOP? Răspunsul meu este, deloc departe. Domnul Obama ar trebui să stea dur, declarându-se dispus, dacă este necesar, să-și țină terenul, chiar cu prețul de a-i lăsa pe adversarii săi să producă daune unei economii încă șubredă. Și cu siguranță acesta nu este momentul să negocieze o „mare afacere” în bugetul care scoate înfrângerea din fălci. de victorie ".