Există 338 de locuri în Camera Comunelor canadiene, numite deputați sau parlamentari, sunt aleși direct de alegătorii canadieni. Fiecare parlamentar reprezintă un singur district electoral, denumit în mod obișnuit a călărie. Deputații au rolul de a rezolva problemele electorilor pentru o mare varietate de probleme guvernamentale.
Parlamentul Canada este filiala legislativă federală a Canadei, așezată la capitala națională Ottawa din Ontario. Corpul este format din trei părți: monarhul, în acest caz, monarhul domnesc al Regatului Unit, reprezentat de un viceroy, guvernatorul general; și două case. Camera superioară este Senatul, iar cea inferioară este Camera Comunelor. Guvernatorul general convoacă și numește fiecare dintre cei 105 senatori, la sfatul primului ministru al Canadei.
Acest format a fost moștenit din Marea Britanie și, prin urmare, este o copie aproape identică a parlamentului de la Westminster, în Anglia.
Prin convenție constituțională, Camera Comunelor este ramura dominantă a parlamentului, în timp ce Senatul și monarhul se opun rareori voinței sale. Senatul revizuiește legislația dintr-un punct de vedere mai puțin partizanat, iar monarhul sau vicerezul oferă avizul regal necesar pentru a face proiectele de lege. Guvernatorul general convoacă, de asemenea, parlamentul, în timp ce fie vicerezul sau monarhul dizolvă parlamentul, fie apelează la încheierea sesiunii parlamentare, care inițiază apelul la alegeri generale.
Doar cei care stau în Camera Comunelor sunt numiți parlamentari. Termenul nu se aplică niciodată senatorilor, chiar dacă Senatul face parte din parlament. Deși din punct de vedere legislativ mai puțin puternici, senatorii iau poziții mai înalte în ordinea națională de prioritate. Nicio persoană nu poate servi în mai multe camere de parlament în același timp.
Pentru a candida pentru unul dintre cele 338 de locuri din Camera Comunelor, o persoană trebuie să aibă cel puțin 18 ani și fiecare câștigător va ocupa funcția până la dizolvarea parlamentului, după care poate solicita realegerea. Călărețele sunt reorganizate regulat în funcție de rezultatele fiecărui recensământ. Fiecare provincie are cel puțin la fel de mulți parlamentari cât are senatori. Existența acestei legislații a împins dimensiunea Camerei Comunelor peste minimul necesar de 282 de locuri.