Ce ne poate învăța literatura

Literatura este un termen folosit pentru a descrie material scris și uneori vorbit. Derivat din cuvântul latin literatură însemnând „scrierea formată cu litere”, literatura se referă cel mai frecvent la lucrări ale imaginației creative, incluzând poezie, dramă, ficțiune, non-ficțiune și, în unele cazuri, jurnalism și cântec. 

Ce este literatura?

Mai simplu spus, literatura reprezintă cultura și tradiția unei limbi sau a unui popor. Conceptul este greu de definit precis, deși mulți au încercat; este clar că definiția acceptată a literaturii este în continuă schimbare și evoluție.

Pentru mulți, cuvântul literatură sugerează o formă de artă superioară; doar introducerea cuvintelor pe o pagină nu echivalează neapărat cu crearea literaturii. Un canon este corpul de lucrări acceptat pentru un autor dat. Unele opere de literatură sunt considerate canonice, adică reprezentative cultural pentru un anumit gen (poezie, proză sau dramă).

Ficțiune literară vs. ficțiune de gen

Unele definiții separă, de asemenea, ficțiunea literară de așa-numita „ficțiune de gen”, care include tipuri precum mister, știință-ficțiune, western, romantism, thriller și horror. Gândiți-vă de hârtie de masă.

Ficțiunea de gen nu are, de obicei, la fel de multă dezvoltare a personajelor decât ficțiunea literară și este citită pentru divertisment, evadare și complot, în timp ce ficțiunea literară explorează teme comune condiției umane și folosește simbolismul și alte dispozitive literare pentru a transmite punctul de vedere al autorului asupra lui. teme alese. Ficțiunea literară presupune intrarea în mintea personajelor (sau cel puțin a protagonistului) și experimentarea relațiilor lor cu ceilalți. Protagonistul ajunge, de obicei, la o realizare sau la o schimbare, într-un fel, pe parcursul unui roman literar.

(Diferența de tip nu înseamnă că scriitorii literari sunt mai buni decât scriitorii de ficțiune de gen, doar că aceștia operează diferit.)

De ce este importantă literatura?

Lucrările de literatură, în cel mai bun caz, oferă un fel de model al societății umane. De la scrierile civilizațiilor antice, cum ar fi Egiptul și China, la filozofia și poezia greacă, de la epopeile lui Homer la piesele lui William Shakespeare, de la Jane Austen și Charlotte Bronte până la Maya Angelou, operele de literatură oferă o perspectivă și context tuturor lumii societățile. În acest fel, literatura este mai mult decât un simplu obiect istoric sau cultural; poate servi drept introducere într-o nouă lume a experienței.

Dar ceea ce considerăm a fi literatură poate varia de la o generație la alta. De exemplu, romanul din 1851 al lui Herman Melville, "Moby Dick"a fost considerat un eșec de recenzorii contemporani. Cu toate acestea, de atunci a fost recunoscută ca o capodoperă și este deseori citată ca una dintre cele mai bune lucrări ale literaturii occidentale pentru complexitatea tematică și utilizarea simbolismului. Citind „Moby Dick” în zilele noastre, putem obține o înțelegere mai completă a tradițiilor literare din vremea lui Melville. 

Dezbaterea literaturii 

În cele din urmă, este posibil să descoperim sensul în literatură analizând ce scrie sau spune autorul și cum o spune. Putem interpreta și dezbate mesajul unui autor examinând cuvintele pe care le alege într-un roman sau lucrare dată sau observând care personaj sau voce servește ca legătură cu cititorul.

În academie, această decodare a textului este adesea realizată prin utilizarea teoriei literare folosind o abordare mitologică, sociologică, psihologică, istorică sau de altă natură pentru a înțelege mai bine contextul și profunzimea unei opere.

Oricare ar fi paradigma critică pe care am folosi-o pentru a o discuta și analiza, literatura este importantă pentru noi, pentru că ne vorbește, este universală și ne afectează la nivel profund personal. 

Aptitudini școlare

Studenții care studiază literatura și citesc din plăcere au un vocabular mai ridicat, o mai bună înțelegere a lecturii și mai bune abilități de comunicare, cum ar fi capacitatea de scriere. Abilitățile de comunicare afectează oamenii din fiecare domeniu al vieții lor, de la navigarea relațiilor interpersonale la participarea la întâlniri la locul de muncă până la redactarea de memorii sau rapoarte intraoficial.

Când studenții analizează literatura, ei învață să identifice cauza și efectul și aplică abilități de gândire critică. Fără să-și dea seama, ei examinează personajele psihologic sau sociologic. Aceștia identifică motivațiile personajelor pentru acțiunile lor și văd prin acțiuni orice motive ulterior.

Atunci când planifică un eseu pe o lucrare de literatură, elevii folosesc abilități de rezolvare a problemelor pentru a veni cu o teză și pentru a continua să-și întocmească lucrarea. Este nevoie de abilități de cercetare pentru a extrage dovezi pentru teza lor din text și critica savantă și este nevoie de abilități organizaționale pentru a-și prezenta argumentul într-o manieră coerentă și coerentă.